Conflictul dintre Rusia si Ucraina a intrat intr-o noua dimensiune, dupa ce presedintele rus Vladimir Putin a recunoscut luni independenta regiunilor separatiste pro-ruse din estul Ucrainei – Donetk si Lugansk. In plus, Putin a ordonat trimiterea de trupe in aceste doua teritorii „in misiune de mentinere a pacii”. Duma – camera inferioara a Parlamentului Rusiei – a ratificat in unanimitate tratatele de prietenie, cooperare si asistenta reciproca cu republicile autoproclamate independente.
In timp ce Rusia a cerut altor tari sa-si „urmeze exemplul” si sa recunoasca independenta Donetkului si Luganskului, decizia lui Putin a agravat tensiunea cu Occidentul, care se grabeste sa decida ce va face in continuare. Marti, tarile Uniunii Europene vor explora masurile corective catre Moscova, iar premierul britanic, Boris Johnson, va anunta sanctiunile impuse. De asemenea, SUA vor interzice noi investitii, comert si finantare de catre cetatenii americani in cele doua regiuni.
La randul sau, Guvernul Ucrainei sustine ca continua sa considere regiunile Donetk si Lugansk ca parte a teritoriului sau si a cerut oprirea imediata a gazoductului Nord Stream 2 – care leaga Rusia si Germania – ca raspuns la declaratia Moscovei. Dupa aceea, cancelarul german, Olaf Scholz, a anuntat blocarea certificarii gazoductului.
Decizia lui Putin de a recunoaste independenta republicilor autoproclamate Donetk si Lugansk nu este prima masura de aceasta amploare luata de Rusia si, in ultimii ani, tara a ales aceasta cale cu alte ocazii.
Similar cu Abhazia si Osetia de Sud
De fapt, miscarea lui Putin aminteste de situatia cu Abhazia si Osetia de Sud -regiuni separatiste situate in nordul Georgiei, la granita cu Rusia-. Dupa dezintegrarea URSS , ambii au refuzat sa se alature Georgiei si si-au proclamat autonomia, ceea ce nu a fost acceptat. La 8 august 2008, armata rusa a intrat in Osetia de Sud pentru a-si proteja baza de soldati din capitala Osetiei de Sud de un atac al Armatei Georgiei, care a incercat sa preia controlul asupra republicii separatiste si sa-si recapete suveranitatea. Dupa ce au dislocat trupele georgiene din Osetia, rusii au luat mai multe orase cheie din Georgia. Anterior, tara isi exprimase dorinta de a adera la NATO.
Pe 26 august 2008, dupa ce a castigat scurtul, dar sangerosul conflict, Rusia a recunoscut independenta Abhaziei si a Osetiei de Sud, ceea ce a determinat Tbilisi sa rupa relatiile cu Moscova. Independenta a fost sustinuta si de tari precum Venezuela, Nicaragua, Nauru si Siria, dar a fost in mare masura condamnata de comunitatea internationala. In plus, Georgia inca nu recunoaste independenta acestor teritorii – unde are sprijinul SUA si UE – si considera ca trupele ruse sunt forte de ocupatie.
Presedintele rus de atunci, Dmitri Medvedev, si-a aparat intotdeauna decizia de a trimite trupe in Osetia de Sud in apararea populatiei locale, majoritatea detinand deja cetatenia rusa. Medvedev, care detine in prezent functia de vicepresedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a insistat luni ca aceasta recunoastere a salvat „sute de mii de vieti” oamenilor care locuiesc in acele teritorii si a dat asigurari ca Moscova stie sa faca fata „presiunilor”. „A Occidentului, facand aluzie la posibile sanctiuni ale comunitatii internationale asupra Rusiei.
Anexarea Crimeei
Rusia a mai facut un pas in 2014 cu Crimeea, o locatie cheie, deoarece Moscova are principala sa baza navala in Marea Neagra acolo. La 18 martie a acelui an, Putin, liderii Republicii Crimeea, Serghei Aksionov si Vladimir Konstantinov, si primarul Sevastopolului, Anatoli Chali, au semnat tratatul de anexare a teritoriului la Palatul Kremlinului, Federatia Rusa.
Crimeea a fost o cucerire a Ecaterinei cea Mare in secolul al XIX-lea, castigata de Imperiul Otoman. Peninsula a ajuns in granitele Ucrainei in 1954, dupa ce liderul Uniunii Sovietice Nikita Hrusciov a dat-o cand toti faceau parte din URSS. In discursul sau de post-anexare din 2014, Putin a criticat „jaful Rusiei” si a declarat ca tara „nu a putut abandona” Crimeea dupa „lovitura de stat” din Ucraina, facand aluzie la revolutia de la Maidan . Aceste proteste au dus la caderea guvernului presedintelui ales Viktor Ianukovici, care era pro-rus, si au pus capat unui guvern pro-occidental ucrainean.
In urma deciziei lui Putin, comunitatea internationala a impus sanctiuni impotriva Rusiei si nu a recunoscut anexarea Crimeei, miscari similare celor care au loc astazi.
Incetare slaba a focului in Donetk si Lugansk
In ceea ce priveste Donetk si Lugansk, situate in estul Ucrainei, in regiunea Donbas, republicile autoproclamate independente sunt sub controlul militiilor separatiste care au sprijin politic si militar rusesc din 2014, cand a izbucnit razboiul civil. In 2015, cu Acordurile de la Minsk -semnate intre Ucraina si Rusia si cu medierea Frantei si Germaniei – s-a ajuns la o incetare slaba a focului, desi armistitiul a fost incalcat de mai multe ori.
De altfel, marti, Fortele Armate ucrainene au acuzat fortele rebele care controleaza orasele ca au comis zeci de incalcari ale incetarii focului in ultimele 24 de ore si au asigurat ca doi militari au murit, in timp ce alti 12 au fost raniti. La randul lor, autoritatile autoproclamatei Republici Populare Donetk au denuntat moartea a trei civili intr-o explozie provocata de „sabotorii ucraineni” pe un drum care leaga Donetk de Gorlovka.
Odata cu declararea independentei Donetkului si Luganskului de catre Rusia, Acordurile de la Minsk au ramas litera moarta.
