Anca Florea si Sabina Iosub: “Am crescut impreuna si inca ne mai certam pe haine!”

Pe Anca o cunoastem dupa vocea de la radio, din emisiunile in direct la NewsFM, mai nou o vedem la ora 10 dimineata la Antena 3, la VDTV, o emisiune de noutati artistice si mondene din lumea vedetelor. Sabina Iosub este reporter de stiri politice la Antena 1 si, putina lume stie, fiica Ancai Anca si-ar fi dorit sa o vada medic, asa cum a fost ea inainte de a lucra in media, dar Sabina a sarit direct la nivelul urmator si a intrat in presa, aproape fara stirea ei, pentru ca, sustine fiica, meseria mamei si-a pus amprenta asupra ei inca din copilarie.
 
“M-am molipsit de radio cand am fost impreuna la Radio Vacanta, apoi, pentru ca ea mergea in televiziune, tot in Antena 1, mi-am spus ca vreau sa fac asta. Mama s-a impotrivit multi ani si din acest motiv nici in timpul liceului, nici in perioada facultatii nu am facut nimic in acest sens! “Am terminat ASE… pentru ca trebuia sa facem o facultate”, completeaza Anca. “Am ajuns in Antena fara stirea mamei. A aflat cu o zi inainte, de fapti. “I-am propus sa faca o facultate cu noima, intervine Anca, “pentru ca nu mi se parea ca jurnalismul are vreo noima. Eu predam la Jurnalistica, vedeam ce se intampla si nu consideram ca in Romania e chiar o treaba serioasa. Eu m-am simtit foarte bine ca medic in jurnalism, stiind tot timpul ca am si o alta pregatire”. In ciuda tuturor indoielilor, Sabina s-a descurcat foarte bine, iar acum este reporter de stiri politice.
 
“Sunt oarecum ruda cu fiica mea!”
 
Daca le vezi impreuna poti spune ca sunt surori, iar dupa ce stai de vorba cu ele poti jura ca este asa. Se simte intre ele o relatie directa, deschisa, complementara si o prietenie veche, ce se leaga numai intre oamenii care trec impreuna prin multe bucurii, dar si tristeti. “Eu nu mai am loc in televiziune”, spune Anca cu falsa ciuda. “Ma duc in regia de emisie plina de entuziasm si mi se spune sa fac liniste ca facem probe cu Sabina, iar cand ies, la fel de entuziasta, mi se spune din nou sa fac liniste ca facem probe cu Sabina. Nici nu mai contez!” Sabina, in schimb, ne povesteste cu toata seriozitatea ca unii colegi nu au stiut la inceput ca intre ele exista “aceasta legatura de rudenie”, spre amuzamentul tuturor si in special al Ancai care izbucneste in hohote de ras la ideea ca e “oarecum ruda cu fiica sa”. Dar Sabina nu a vrut sa creasca la adapostul numelui mamei ei, iar Anca ne spune ca a refuzat sa invete de la ea cum se redacteaza stirile sau interviul. “Am incercat sa ma feresc de nepotism, aud prea des in jurul meu acest lucru si de asta nici nu i-am spus mamei ca vin in Antena si nici nu am vrut sa interactionam.
 
M-am straduit sa separ clar faptul ca este mama de faptul ca lucram in acelasi loc. Imi este bine unde sunt acum, cresc, invat, iar din radio am plecat in momentul cand am simtit ca nu voi putea face mai mult decat ceea ce facusem pana atunci. Poate daca voi considera si aici ca am atins toate obiectivele voi spune ca vreau sa incerc altcevai. Poate atunci va merge la concurs cu mama ei, intervine Anca, dupa ce ne-a povestit ca i-a propus Sabinei sa participe la un concurs intitulat “Fii model impreuna cu mama ta!”, iar Sabina i-a spus: “Du-te tu cu mama ta!”. Acum, dupa ce pasul a fost facut deja, Anca si-ar dori sa fie extrem de tenace si sa se pregateasca, dar ea face deja acest lucru. “Mai trebuie sa se potriveasca acestei meserii. Eu am vazut alt talent la ea, dar nu m-am gandit s-o incurajez. Orice profesie si orice domeniu e crancen, in fond, si trebuie sa o nasti pe Sabina ca sa intelegi ce legatura are ea cu varstele extreme, de pilda, cu batranii si cu copiii. O vedeam medic. Cred ca nici ea nu e constienta de asta, dar eu vad si stiu. Speram sa facem candva un proiect comun, dar fiecare sa fie de alta parte a problemei. Dar de visat e frumos!”
 
“Dumnezeu este iubire!”
 
Un moment special a fost cand, mergand corespondent in Moldova in 1993, in timpul conflictelor din Transnistria, Sabina a fost foarte intelegatoare. Au fost momente in care Anca a fost in pericol, ar fi putut chiar sa moara si si-a sunat familia sa-i anunte ca este bine, dar ei aflasera deja de la Radio ca lucrurile erau grave. “Nu m-am speriat atunci, pentru ca in acele momente esti curajos sau inconstient, ci dupa ce am venit in tara cand am aflat ca au mai incercat ceva si niciodata nu am avut ocazia sa le multumesc celor care au impiedicat sa se intample acest lucru. Au incercat sa ne calce cu masina. Am aflat dintr-o sursa de maxima seriozitate ca asa stau lucrurile. Nu mi-am facut probleme despre ce gandeste copilul meu atunci, dar anul trecut cand mi-a spus “Stii ceva, as merge pana la Tiraspol, i-am raspuns clar: Pana aici! Poate de aceea avem un program foarte complex care ne mentine in forma pe amandoua. Chiar daca atunci a speriat-o duritatea momentului si a suferit, a fost foarte curajoasa si m-a sustinut foarte mult. Am fost bune prietene de cand era mai mica, dar de atunci incoace cred ca simte nevoia sa ma aiba mai mult mama decat prietena”. Intrebata ce o mai sperie de atunci, Anca raspunde ca o multime de lucruri, cum ar fi intarzierile Sabinei sau ideea de a nu fi tu insuti si de a nu face ce iti doresti, dar refuza sa traiasca cu frica, acea frica prin care devii atacabil, santajabil. “Exista o frica de Dumnezeu, pe care eu o combat permanent cu ideea ca Dumnezeu este iubire!”
 
“Vedeta este cineva construit cu greu”
 
Multe persoane se numesc Anca Florea: o actrita, o cantareata, o doamna muzicolog. “Prin anii ’90, cand doamna Anca Florea, muzicologul, a incercat sa-mi ceara sa-mi schimb numele, dupa ce eu reusisem sa-l ridic cu greu, am decis la un moment dat sa-i dau o replica, in cadrul revistei presei, si am spus ca inteleg ca este o problema, dar de astazi am decis sa semnez Anca Florea 1, iar cine vrea sa fie inaintea mea, nu are decat sa semneze Anca Florea 0. Ce sa spun, am fost de o gingasie fara seaman, dar m-am simtit bine spunand aceasta rautate. Intre timp am cunoscut-o pe doamna muzicolog si am facut pace. Poate la un moment dat vom deschide un club sau geamurile sa ne mai iasa fumurile din cap, pentru ca este loc pentru toata lumea”. Intrebata ce crede despre vedete si pe cine considera vedeta, Anca raspunde transant ca pentru ea vedeta este Ileana Vulpescu. “In momentul cand m-am trezit cu dumneaei in brate, arata spre Sabina, si cu in mana, mi-am dorit sa fiu intr-o zi Ileana Vulpescu. Am ajuns sa-mi lanseze o carte, dar pentru mine tot doamna Ileana Vulpescu este. Pentru mine vedeta este cineva construit cu greu, desi nu despre asta este vorba, ci de cat de mult har i-a dat ei Dumnezeu. Poate sunt caraghioasa pentru unii sau depasita, dar asa vad eu lucrurile. Si mai stiu niste pusti autisti, la mine in cartier, dar care au niste sclipiri de inteligenta rar intalnite. Cu aceste doua exemple cred ca mi-am facut pe restul palierului o mare de dusmani”.
 
“Mama inca imparte dreptatea intre noi”
 
Desi locuiesc impreuna afla de pe la altii ce mai face fiecare. “Cand ajung eu acasa, mama doarme, iar cand mama pleaca, dorm eu. Vorbim mai mult la telefon si ne mai intalnim la machiaj cateodata, in televiziune”. Si mai exista un tip de situatie pe care il semnaleaza Anca. “Ieri, de pilda, mi-am luat o pereche de blugi sfasiati, pentru ca vine o varsta cand orice om trebuie sa aiba blugii lui sfasiati de sus pana jos si in fata si in spate si mi i-am pus la capatul patului, pentru ca nu puteam sa dorm cu ei in pat totusi, de dragi ce-mi erau. La un moment dat am auzit vocea Sabinei: . , am raspuns morocanoasa si m-am intors pe partea cealaltai. “Si vor ramane ai ei. Promit”, ne asigura Sabina. “Prin urmare, exista o relatie de rudenie intre noi. Una-doua ne inrudim. E prima oara cand spune asta. Mai vin pe la voi ca, uite, mai afli lucruri”, trage Anca concluzia. La intrebarea daca mai exista si alte lucruri pe care ar fi cazul sa le afle Anca Florea despre fiica ei, Sabina ne raspunde diplomat ca, inainte de orice, mama ii este cea mai buna prietena, dar cateodata mai apare dilema cine e mama si cine e copilul? “De fapt, noi am crescut impreuna, ne-a crescut mama pe amandoua ca pe doua surori si mai imparte si acum dreptatea intre noi cateodata. Ne batem pe toate hainele si pe toti pantofii. Ne-am batut si pe masina pana cand am mai luat una. Iar mama ne mai spune din cand in cand mustrator ca suntem prea nervoase. Eu incerc sa-i explic ca, fiind mama Sabinei, am acest drept, iar ea ofteaza impaciuitor si-mi spune un Si in acel moment ma incaier si cu mamai. Sabina nu a crescut cu vocea mamei la Radio, ci chiar in Radio, unde statea alaturi de ea in studio si incerca sa citeasca in direct cate ceva sau cand ii lua reportofonul din mana si punea in locul ei intrebarile pentru reportaje. “Desi nu a dat semne ca ar fi dorit sa faca asta, se pare ca a contat!” Timp de zece ani, Anca a fost medic si in primii trei ani de viata ai Sabinei s-au despartit doar 24 de ore, cand Anca a fost nevoita sa mearga cu niste acte la Vaslui, unde era detasata.
 
Ulterior, cand a inceput sa faca naveta, Sabina a fost foarte marcata de lipsa mamei, care pleca de acasa la patru dimineata. “O speria faptul ca era noapte cand plecam. Una dintre cele mai frumoase dimineti a fost cand, intr-o iarna, fiind polei, am tot cazut si m-am intors acasa. M-am urcat in pat langa Sabina, iar ea m-a luat in brate si mi-a spus: . N-am sa uit niciodata asta!i Iar Sabina ne spune ca nu intelegea de ce pleca seara, atunci cand facea matinalul. “Dar mi-a explicat intotdeauna totul, iar eu am inteles-o si am privit toate lucrurile care ni se intamplau ca pe ceva normal. Explicatia cu a venit mult mai tarziu, acum de exemplu”, se amuza amandoua. “Cel mai frumos a fost cand i-am spus ca divortez. Sabina avea presimtirile ei si spunea cateodata ca mami si tati nu se mai iubesc si toata familia palea”.
 
Dupa ce i s-a explicat situatia, ca va ramane cu mama, dar vor fi prieteni si cu tati, Sabina si-a format propria ei parere. “Le sunt recunoscatoare amandurora ca au avut inteligenta de face pasul asta si de a nu se chinui, chinuindu-ma si pe mine. Am crescut ca si cand familia ar fi fost intreaga, iar lor le-a fost mult mai bine asa. Relatia cu tatal meu este a intregii familii. Am ramas in continuare o familie, asa o simt, si le multumesc ca nu au ajuns sa se urasca sau sa nu-si mai poata vorbi, iar eu am crescut cu mama si bunicii din partea ei, dar cu un tata mereu prezent”.