Creatorii lui Shogun dezvaluie cele mai mari momente ale finalei si planurile lor de viitor

In timp ce romanul lui James Clavell a fost adaptat inainte, creatorii Rachel Kondo si Justin Marks stiau ca au o sarcina uriasa pe maini cand au fost trimisi sa ajute la dezvoltarea seriei FX in 2020, dupa ce seria a fost anuntata pentru prima data in 2018. Chiar si odata ce fotografia principala a inceput in sfarsit in 2021, va fi inca un drum lung pana cand Shōgun , pe care FX a prevestit ca fiind una dintre cele mai ambitioase seriale ale sale realizate vreodata, va fi gata de premiera pe micul ecran. Revenind din urma cu Kondo si Marks inainte de finalul seriei, este clar ca cei doi sunt mandri de ceea ce au reusit sa realizeze in ciuda procesului de productie prea indelungat, dar este posibil sa nu fie complet pregatiti sa vorbeasca despre ideea unui sezon sequel sau a urmatoarei transe. a unei potentiale serii de antologie Shōgun .

Ceea ce au fost mai mult decat bucurosi sa discute, totusi, sunt toate cele mai importante momente din finalul, „Capitolul zece: Un vis de vis”. Pe parcursul interviului, pe care il puteti citi mai jos, Kondo si Marks abordeaza reactia lor la raspunsul pe care l-a castigat emisiunea – inclusiv meme – precum si ceea ce inseamna acele flashforward-uri Blackthorne, de ce aceasta a fost povestea lui Mariko tot timpul si care a fost cu adevarat responsabil pentru gluma curenta a lui Yabushige ( Tadanobu Asano ) care isi rescrie testamentul. Ei discuta, de asemenea, care dintre cele mai bune versiuni ale lui Fuji ( Moeka Hoshi ) au trebuit sa fie taiate din final, unele dintre cele mai mari schimbari care au fost facute din carte si multe altele.

Inainte sa ne aprofundam in detaliile finale, am vrut sa discut despre conversatia din jurul spectacolului. Uneori este greu de prezis daca o emisiune va deveni un hit, dar se simte intr-adevar ca acesta a devenit o emisiune pe care oamenii se gandesc sa-l urmareasca in fiecare saptamana, dorind sa o descompuna, sa vorbeasca despre personaje, despre unde. povestea merge. Acorzi deloc atentie acestor reactii? Sau incerci sa nu te uiti cu adevarat la asta si sa stai offline?

MARKS: Nu, nu incercam sa ramanem offline. Ce este greu este ca traim in Hawaii, pe Maui, si niciunul dintre puii de pe proprietatile noastre nu vorbeste despre asta, asa ca parca nu exista un racitor de apa. Sunt atat de curioasa, cum ar fi, ce mai este racitorul de apa? Chiar exista? Mai exista o conversatie? Nu stiu. Nu-mi pot imagina ca are. Dar am urmarit videoclipuri cu reactia mortii lui Nagakado.

RACHEL KONDO: Nu stiam ca oamenii s-au filmat urmarind ceva . Pentru a vedea reactia oamenilor la aceste lucruri pe care, evident, a trebuit sa le facem cu minutiozitate, clipa cu clipa, cadru cu cadru, asa ca ne-a scos sucul, sa vedem reactiile, eu zic: ” Vai!”

MARKS: Este super distractiv. Pentru momente ca acestea, este super distractiv cand stii ca urmeaza. L-am descoperit in orice episod cu focul de tun. A privit oamenii reactionand la focul de tun a fost foarte distractiv. Nu aveam idee ca oamenii vor reactiona asa . Sincer, nu s-a parut ca cel mai mare flex al nostru in ceea ce priveste nimic narativ. Doar ca asta s-a intamplat.

KONDO: Nu stiam ca oamenii vor reactiona deloc. Sunt sincer. Poate pentru ca am simtit ca nu va iesi niciodata, apoi a facut-o, si pur si simplu nu stii.

MARKS: Asa ca e bine ca oamenii macar il urmaresc.

Esti la curent cu meme-urile? Oamenii fac meme show-ul, posteaza pe Twitter, fac Photoshop-uri pentru Blackthorne. Cineva a scris un haiku despre moartea lui Nagakado care a fost foarte amuzant.

KONDO: Uau!

MARKS: Am avut meme-urile, cu siguranta. O sa-l scot pe Sofie [Somoroff], asistentul meu, si pe Caillin [Puente], unul dintre scriitorii-producatorii emisiunii. Exista o linie, „multa femeie”, pe care Blackthorne o numeste…

KONDO: „Vad multe femei”, in episodul 4.

MARKS: A fost ceva care a devenit un tricou in jurul biroului de productie la un moment dat doar pentru a tine asa. Exista un fir de text in camera scriitorilor in care am inceput sa depunem lucruri pe masura ce oamenii le gasesc, dar este frumos pentru ca avem propriile noastre meme, propriile noastre fotografii de reactie Fuji . A fost o perioada in care a fost singurul meu raspuns la lucrurile din firul de text cu Sofie, in care am vrut sa raspund doar la problemele de productie din gifurile de reactie Fuji. Asa ca este de genul: „Caii nu vor fi gata la timp pentru a filma scena”, si i-as raspunde doar cu [reactia la] Blackthorne care bea taitei. Asadar, este placut sa vad ca acestea sunt acolo pentru ca aveam nevoie de niste gif-uri de inalta rezolutie.

„Shogun” nu s-ar fi intamplat fara Hiroyuki Sanada

Nu cred ca pe cineva ar fi surprins de numarul de palarii pe care Hiroyuki Sanada le poarta ca parte a spectacolului, dar s-ar putea sa nu stie in ce masura a fost implicat in atatea fatete ale productiei. Cum a fost sa lucrezi cu el ca producator si partener creativ, precum si ca lider al spectacolului?

MARKS: Imi place formularea ta despre cate palarii a purtat. Jocul lui cu palarie la camera a fost unul dintre lucrurile mele preferate prin productie . Este ca, „Aceasta palarie este minunata. Nu ai cum sa-l faci pe Hiro sa poarte aceasta palarie”, iar el a spus: „Absolut, voi purta aceasta palarie”. S-a intamplat din cand in cand.

KONDO: Ai vedea palaria si ai spune: „Huh? Intr-adevar? Bine.” Apoi, cu Hiro sub palarie, are sens din plin. Cand incercam sa facem o parte din presa care ducea la spectacol, le spuneam oamenilor: „Daca aveti mai multe intrebari pentru noi, nu incepeti cu a intreba despre Hiroyuki, pentru ca Sanada-san, vom vorbi doar despre el tot timpul.” Este greu de exagerat cat de vital a fost el pentru acest proces . Nu am fi stat aici daca nu s-ar fi alaturat si daca nu s-ar fi turnat si el in ea asa cum a facut-o. Adica, fiecare cadru are stampila lui pe el.

MARKS: O mare parte din ceea ce obtii cu el cu adevarat nu este doar experienta bogata pe care a avut-o in cinematografia japoneza de pe vremea cand era copil actor, ci a fost martor in cei 20 de ani de munca in cinematografia americana pentru toti. greselile pe care le-am facut. Acesta a fost lucrul la care incercam sa reactionam in timp ce faceam spectacolul. Cum putem face mici corecturi la modul in care spunem aceste povesti? Vorbeste ambele limbi si nu ma refer doar ca vorbeste literalmente engleza si japoneza; el vorbeste ambele limbi cinematografice si, prin urmare, ajunge la el cu constientizarea modului in care ambele culturi fac film si televiziune . Nicio cultura nu isi doreste intotdeauna asta – facem spectacole asa cum le facem. Asadar, pentru a incerca sa construim o noua fabrica pentru a face asta intr-un fel in care Estul intalneste Vestul, nu exista producator mai bun pentru a face asta decat persoana care a lucrat in Est intalneste Vestul pentru o perioada foarte lunga de timp, astfel incat sa poata intelege modalitatea de a lua cele mai bune puncte forte ale ambelor.

A fost procesul de peruca in aceasta emisiune. Exista un stil de peruca orientala, exista un stil de peruca occidentala. Peruca de Est este ca niste capace de otel care se aprind foarte repede, astfel incat sa poata fi produse in cantitati de masa pentru extra cand faci armate pe ecran. Problema este ca nu arata atat de bine in prim-planuri, neaparat. Asa ca a trebuit sa gasim modalitati de a ne casatori pe amandoi pentru a o face in acest fel, deoarece [cu] stilul occidental de aplicare a latexului, problema este ca dureaza o vesnicie sa stai. Asadar, raspunsul a fost putin din ambele si mi-a placut intotdeauna asta pentru ca a fost o solutie foarte eleganta pe care noi toti, ca echipaj, ne-am adunat, Hiro fiind o voce mare in acest proces si a spus: „Hai sa luam cel mai bun dintre ambele si gaseste o modalitate de a face ceva nou cu ea.”

„Creatorii lui Shogun explica de ce spectacolul este de fapt povestea lui Mariko

Vorbeste despre puterea personajului din serial, unde poti urmari ceva de genul Episodul 9, in care nici macar nu este neaparat, si toti ceilalti doar trage din toate cilindrii. In acest scop, am vrut sa intreb despre a face Episodul 9 atat de mult o oda pentru Mariko si Anna Sawai.

KONDO: As spune o oda pentru personajul ei, 100%. Dar ceea ce face ca oda sa fie la fel de emotionanta este prietenia pe care a avut-o cu Ochiba de fete. Episodul 9 este celalalt lucru important. Cum vorbesti despre asta cuvant cu cuvant? Cum o faci?

MARKS: Caillin si Rachel l-au scris impreuna si am simtit intotdeauna ca a fost cel mai bun cand l-am citit prima data. Stiam ca avem marfa. Vine intr-un loc minunat in carte, pentru a-l credita pe James Clavell, precum si pe camera scriitorilor. A fost un stalp de incarcare si ne-am putea sprijini toate stalpii de el pentru primele opt episoade, precum si Episodul 10 pe cealalta parte, stiind ca avem ceva care va ateriza. Pentru ca Clavell a construit cu adevarat aceasta nava eleganta intr-o sticla in care sunt toate aceste sfori, apoi trageti una si pur si simplu se ridica frumos asa cum a fost facuta.

Cred ca Rachel are dreptate sa sublinieze ca depinde de puterea relatiei dintre Ochiba si Mariko. Intr-o anumita masura, depinde si de faptul ca publicul in acest moment incepe sa introduca adevarul care ar fi trebuit sa fie acolo la prima pagina a primului episod, care este de fapt povestea ei . Ea apare in acest fel de-a lungul timpului, iar Blackthorne, care este un pic o simulare la inceput, el insusi cheie in faptul ca nu este povestea lui din Episodul 9. Cred ca a fost un lucru foarte distractiv de construit.

KONDO: Daca pot sa modific putin asta, cred ca este povestea atat a Toranaga, cat si a lui Blackthorne, care au descoperit ca nu sunt povestile lor si au inteles ca povestile lor vor fi spuse doar prin povestea ei.

MARKS: Desi Toranaga a stiut tot timpul. Cred ca el a construit toata chestia asta ca sa o impinga de la inceput, ceea ce este misto. Dar da, Blackthorne si publicul vin intr-un fel pentru plimbare.

Trecand inainte la final, am vrut sa incep intreband despre scenele unui Blackthorne imbatranit. Se pare ca se afla in esenta pe patul de moarte si apoi sunt momente in care Blackthorne de astazi pare sa aiba spectrul propriei sale mortalitati atarnand peste umar. Care a fost intentia de a semana acele scene pe tot parcursul finalului?

MARKS: Ne-am distrat foarte mult cu asta in camera scriitorilor. Ultima mea emisiune, Counterpart – si multi scriitori de la Counterpart au venit la Shōgun – a fost un lucru foarte distractiv de facut cu realitati paralele. Ne place foarte mult aceasta pretentie – pentru ca nu este in carte in acest caz – de a incadra cresterea lui Blackthorne ca avand aceasta scena in care crezi ca este un episod clasic, povestea acum a unui batran care se uita inapoi. Acum totul este un flashback al povestilor sale despre „Sa-ti spun despre Japonia”. Si apoi, pentru a realiza ca, de fapt, nu, este proiectia unui tanar care asteapta cu nerabdare si asteapta cu nerabdare o versiune a vietii sale pe care nu si-a mai dorit-o si o va vedea prin asta. Si definitiv, pentru ca tine crucea lui Mariko in acel fulger, apoi isi ia ramas bun scazand acea cruce in golf, facand astfel imposibil daca vei merge dupa logica calatoriei in timp. Ne-am simtit cu adevarat ca a fost o parte esentiala a construirii incercarii de seppuku a lui Blackthorne , care, de asemenea, nu a fost aici in carte.

KONDO: Locatia in carte a fost Capitolul 31, care ar fi fost in sau in jurul episodului 4 si asta s-a simtit foarte devreme in camera scriitorilor, nu numai pentru Blackthorne ca personaj pe care il infatisam in spectacol, ci si pentru noi ca o camera. Sa ne infasuram capul in jurul asta a fost foarte precar.

MARKS: Nu mi s-a parut bine. Nu parea adevarat. Nu mi s-a parut cinstit cu povestirea pe care am incercat sa o facem in format de serie – nu ca ar fi fost ceva in neregula in carte. A fost pur si simplu ideea ca el a fost cu adevarat capabil sa inteleaga seppuku in punctul in care se afla in acea poveste. Nu stiam daca va reveni cand il dezvoltam in camera scriitorilor. Am spus pur si simplu: „Sa nu o facem aici”. Am simtit ca, daca se va intampla, va trebui sa fie corect. In cele din urma s-a simtit corect, dar cred ca structura flash-forward a facut parte din a ajunge acolo si a intelege: „Dar daca am putea construi povestea lui Blackthorne pana in acel punct?” Cand s-a reunit, a fost de genul „Desigur. Acum este inevitabil sa fie nevoit sa faca asta.” Si e rau la asta. Nu face seppuku corect, crede-ma, dar intelege cum se poate folosi viata si moartea ca pe o arma pentru a-si exprima vointa.

KONDO: Si convingere. Ce vrei sa spui cu viata ta si luand-o.

MARKS: A cam ajuns la acel punct, care este o alta mica inventie subtila pe care am facut-o in camera scriitorilor din Episodul 9 , secundand-o pe Mariko. Asta nu era in carte. De fapt, Kiyama a fost cel care a aparut in carte.

KONDO: A aparut si a spus: „Nu voi face asta”, si a plecat. Asa ca a spus ca o va face singura si totul se intampla. Dar pentru a arata evolutia lui ca cineva care incerca sa studieze aceasta cultura , trebuia sa avem un precursor. El o urmareste pe aceasta femeie pentru care are dragoste si respect si ea este pe cale sa faca cel mai ingrozitor si mai dureros lucru singura, si este hotarata sa iasa din calea vointei lui ca ea sa traiasca si a dorintei lui ca ea sa traiasca si a lui. cerandu-i sa traiasca. Si doar sa spun: „Bine, o las pe ea sa o aiba si vreau sa o sustin in asta.” Acesta este un fel de abnegatie.

MARKS: Dar o vede si in acel moment, pentru ca vede si intelege ca pentru ea sa comita seppuku singura, ceea ce era dispusa sa faca, insemna ca ea ar fi, prin sistemul ei de credinta in care el nu crede, supunandu-se condamnarii vesnice. El o scuteste de acea osanda stand langa ea , chiar daca el insusi nu crede in asta, pentru ca nu este catolic, care este genul de gest pe care Buntaro nu-l poate face niciodata, si a ramas scurt.

KONDO: Si este capabil sa o vada pentru ca este singurul moment in care se poate linisti pe sine si propriul sau punct de vedere , nu? Cu asta se lupta oamenii… in special barbatii, ar trebui sa spun? Dar asta inseamna sa te retragi. Est versus Vest – la sfarsitul zilei, sunt doar oameni si impulsurile lor.

Unul dintre cele mai bune One-Liners de la Fuji a trebuit sa fie taiat din finala lui Shogun

Ai mentionat ca Blackthorne a aruncat crucea in golf si ma gandeam la scena aceea cu el si Fuji. Relatia lor are o asemenea tandrete, care evolueaza si creste prin serie pana la acel final. Ati cautat adesea modalitati de a extinde aceasta dinamica in moduri in care cartea nu le face?

MARKS: Cred ca raspunsul este da si nu. Pentru ca da, am adaugat acea scena la sfarsit, cu Blackthorne si Fuji revenind in poveste si punand-o, dar nu, in sensul ca Fuji a fost mereu prezent in carte in fiecare dintre acele scene si, de fapt, facand mai mult in anumite cazuri. Acesta a fost lucrul pe care noi, cei din camera scriitorilor, ne-a placut cu adevarat, este ca Mariko, Fuji si Blackthorne au avut acest tip de lucru foarte ciudat, care era uneori destul de frumos si uneori destul de blestemat, apoi si din nou frumos.

KONDO: Si apoi intotdeauna stangaci.

MARKS: Si intotdeauna super incomod. Intotdeauna am vrut sa facem o scena pe care nu o vom filma niciodata , dar in inima mea, este filmata si pot doar sa vad filmarea de reactie – ai putea sa pleci de la Blackthorne si Mariko si de la amorul de acolo si sa mergi doar prin peretele de hartie. lui Fuji stand in pat…

KONDO: Si doar lovind-o cu capul de perete. “Te pot auzi!”

MARKS: Au revenit din nou la prostiile lor, iar ea trebuie sa se descurce cu asta. Dar acesta este locul ei in viata. Cred ca Fuji, ce iepure din palarie trebuie sa o duca intr-un loc cu un final fericit dupa toate lucrurile prin care a trecut fara sa o transforme intr-o victima. Pentru ca nu cred ca a fost vreodata, iar Clavell nu i-a facut niciodata una.

KONDO: Da. Ea nu a fost o victima in carte. Ea a avut cateva versiuni pe care mi- as fi dorit sa le fi inclus in emisiune , dar mi s-a parut putin prea in afara campului stang. Dar unele dintre acele unice-liners…

MARKS: Am filmat-o pentru ca este replica mea preferata din carte, iar Emily [Yoshida] a insistat sa o introduca. „Mi-a placut timpul petrecut impreuna, dar in cele din urma nu a avut nicio armonie si ma bucur ca s-a terminat. ”, a spus ea. Si ea i-a spus asta, iar Blackthorne, care nu intelege un cuvant din asta, a spus: „Uh huh. Da!” care a fost atat de amuzant in scena, dar la acel moment, pur si simplu, nu se potrivea cu acea scena, deoarece a fost filmata in Episodul 10 , asa ca a trebuit sa o taiem.

Scena finala a lui Toranaga si Yabushige are loc intr-o locatie „Shogun” foarte familiara

In scena dintre Toranaga si Yabushige, Toranaga prezinta practic cum va decurge restul. Obtinem paralela acelei linii: „De ce sa-i spui viitorului unui mort?” Exista si alte paralele in care urmaresc impreuna un apus de soare anterior, in timp ce Yabushige trebuie sa comita seppuku pana la apus. Are loc langa stanci, iar Yabushige aproape ca a pierit langa stanci la inceputul spectacolului.

KONDO: Apreciem foarte mult atunci cand oamenii noteaza aceste lucruri, deoarece dorinta inimilor noastre a fost foarte mare de a aduce frumusetea pe care am putut-o prin simetrie si prin apeluri si sa o facem sa se simta cat se poate de luata in considerare.

MARKS: Si inevitabil. Acesta este un pic de trivia pe care probabil nu ar trebui sa o spun dintr-un loc de continuitate, dar stanca pe care am filmat asta practic, pe Insula Bowen, in acea zi spre sfarsitul productiei, a fost de fapt locatia in care am filmat farfuriile care am folosit-o pentru acea scena de stanca din Episodul 1. Daca te uiti, este exact aceeasi stanca , cu exceptia varfului ei, care este complet diferit pentru ca nu am filmat asta. Am construit varful stancii in episodul 1.

Imi amintesc ca Michael Cliett, producatorul nostru de efecte vizuale, a spus: „Nu putem filma acolo pentru ca am filmat asta deja pentru acel loc”. Si am spus: „Este in regula”. In primul rand, varful stancii se simte diferit si, de asemenea, am vrut sa se simta la fel . Yabushige spune in Episodul 7, pe plaja: „Intotdeauna ma simt de parca sunt blestemat de asta. De fiecare data cand insel moartea, aceasta se intoarce.” Pentru ca este atat de obsedat sa insele moartea, este un fel de Blackthorne din partea lui sa creada ca ar putea vreodata sa insele moartea.

KONDO: Ar fi trebuit sa rezolvam asta in sensul ca el spune: „Vreau sa mor pe aceasta stanca”.

MARKS: Vom reveni la asta. A fost amuzant, tocmai ma uitam la acel film grozav cu Charlie Kaufman, Synechdoche, New York , si exista un rand: „Toti stim ca moartea urmeaza, dar toti credem, in secret, ca o vom evita”. Si acesta este Yabushige. El este cel care o face. Cand se intoarce la moarte in locul in care s-a apropiat cel mai mult de ea , se simte: „Oh, bine, ei bine, la dracu, univers. Presupun ca iata-ma. Asa ca hai sa facem asta”, ceea ce s-a imprumutat de fapt la performanta lui.

KONDO: Si Yabushige era atat de obsedat de o moarte buna, nu? Sau moarte rea. Unul din doi.

MARKS: Obsedat de moarte, totusi.

Am vorbit si cu Tadanobu [Asano] despre testament si despre modul in care Yabushige il scrie si rescrie constant pe parcursul emisiunii. Te-ai hotarat vreodata ce schimba?

MARKS: Sa acordam credit acolo unde se datoreaza. Tadanobu a avut aceasta idee la inceputul sezonului – cred ca a fost episodul 2, sau poate la inceputul episodului 3 – unde a spus exact: „Cred ca ar trebui sa scriu intotdeauna testamente. Cred ca in fiecare zi incep sa scriu testamente.” In episodul 3, el scria testamentul si a spus: „Cred ca fac asta tot timpul”. Si atunci ne-am spus: „Ei bine, sa mergem cu asta pentru ca suna a distractie foarte buna.” „Este o vointa buna. Cel mai bun de pana acum”, a fost nucleul timpuriu al acestui lucru, iar apoi a devenit o gluma. De fiecare data cand aveam ocazia sa facem o alta gluma, o faceam. De fapt, am testamentul lui montat pe mine. zidul de aici in kanji Caillin mi-a dat-o, iar dedesubt scrie „Nu astazi”, in gravura, pentru ca este o mare filozofie.

Dar asta a fost Tadanobu si interpretarea lui asupra personajului pentru a spune: „Cred ca ar trebui sa fiu fixat comic pe asta”. Uneori vine un actor grozav si fura personajul si isi face treaba in felul in care a facut-o Tadanobu. Printre cele mai mari privilegii pe care le-am avut vreodata in aceasta afacere a fost colaborarea cu el. Este atat de imprevizibil si lateral in abordarea lui. Exista 9.000 de versiuni proaste ale lui Yabushige care ar fi fost jucate de mari actori, si doar una geniala, si a gasit-o.

KONDO: Totusi, intotdeauna in testament a fost „Gaseste-mi sotiei mele un sot bun”. Ce? Unde este ea?

MARKS: Cine ar putea fi casatorit cu acest tip?

„Creatorii lui Shogun ar adapta o alta poveste cu James Clavell doar daca ar putea face dreptate

Pentru a incheia, stiu ca ati spus foarte public ca aici se termina povestea. Nu exista intentia de a face un al doilea sezon. Pe de alta parte, Clavell a scris mult mai multe romane in aceasta saga, plasate in perioade diferite. Ati fi deschis la posibilitatea de a face un format de antologie cu personaje diferite, adaptand acele povesti?

MARKS: Trebuie sa spun ca, in legatura cu nimic, chiar sapam Tai-Pan . Este o carte grozava. L-am ridicat doar pentru a vedea: „Poate sa loveasca fulgerul de doua ori?” Si este de genul: „Doamne, el este un scriitor atat de grozav, incat chiar si asta este grozav din motive cu totul diferite.” Deci, sigur, poate vom face Tai-Pan intr-o zi . Este doar o jumatate de gluma in acest moment, dar cine stie? Nu am ajuns pana la capat. Dar cred ca, adevarul sa fie spus, cand vine vorba de Shogun si acele povesti, nu este ca nu am face-o, doar ca daca am face-o, ar trebui sa fie mai bine decat cartea si nu stiu daca asta povestea exista.

KONDO: Istoria exista.

MARKS: Da. Si cred ca as minti daca as spune ca atunci cand stam cu totii pe platourile de filmare la diferite momente, nu ne faceam propriile fantezii fanfiction despre ceea ce ar fi sa spui anumite povesti lateral, sau prequel-uri sau poate lucruri care s-a intamplat dupa aceea.

KONDO: Yabushige in Londra.

MARKS: Da, exact. Lucruri de genul acela. Dar nu stiu daca vreuna dintre acestea este neaparat mai buna decat ceea ce s-a spus si cred ca sa o fac, — sincer, acesta este lucrul sobru si sincer — ar trebui sa fie mai bine . Nu voi spune: „Ei bine, nu am putut gasi asta niciodata”, dar cu siguranta spun ca nu avem asta acum. Poate mai spun ca ma tine treaz uneori noaptea, dar ar trebui sa fie mai bine.