„Factorii comuni care explica cresterea inflatiei in America de Sud sunt cresterea pretului petrolului si presiunile venite din partea logistica internationala intr-un context in care Statele Unite au inregistrat o inflatie de 7%”, spune Joseph Ramos Quinones, profesor la Universitatea din Chile si cercetator la Facultatea de Stiinte Sociale din America Latina (FLACSO), din Santiago.
„Dar la asta se adauga si factori locali: tarile din America de Sud au recurs la imprumuturi sau emiterea de bani pentru a oferi un sprijin fiscal mai mare populatiei in timpul carantinelor, iar asta a ajuns sa incurajeze cererea odata ce restrictiile au fost ridicate.”
Argentina la eterna rascruce
Toate aceste cauze care au dus la o crestere generala a preturilor in America de Sud au fost maximizate in Argentina. Tara trecea deja pe o inertie inflationista de zeci de ani cand, in martie 2020, a intrat intr-o carantina extinsa si stricta pentru a incerca sa previna raspandirea Covid-19.
Fara acces la pietele internationale de datorii si cu un deficit fiscal cronic, guvernul lui Alberto Fernandez a recurs la emiterea de pesos pentru finantarea programelor de ajutor social lansate in perioada de izolare. Emisiunea a fost echivalenta cu 7,3% din PIB in 2020 si 4,4% in 2021.
Un astfel de val de pesos intr-o tara care are o lunga istorie de devalorizari bruste nu numai ca a impins pretul dolarilor alternativi —cei care scapa strictului control valutar impus de guvern, ci si preturile produselor de consum.
Pentru a incerca sa puna capat acestei dinamici, guvernul a apelat la doua ancore: cursul de schimb si cursul tarifar. Datorita unor controale valutare stricte, Banca Centrala a reusit sa tina cursul oficial la distanta si a permis o devalorizare a pesoului de abia jumatate din inflatia inregistrata in ultimul an. La aceasta s-a adaugat o inghetare virtuala a tarifelor de energie electrica, gaz, apa si transport.
Cu toate acestea, chiar si cu aceste frane, inflatia si-a continuat marsul ascendent. De altfel, lipsa rezultatelor a determinat guvernul sa implementeze masuri de urgenta precum interzicerea exportului a 7 bucati de carne pentru consum in masa.
Obiectivul masurii a fost redirectionarea catre piata interna a 30% din productia care era destinata in strainatate cresterii ofertei. Cu toate acestea, prevederea nu numai ca nu a reusit sa stopeze cresterea preturilor la carnea de vita – un element de baza in dieta argentininilor – dar tara si-a pierdut o parte din reputatia de furnizor de carne pe piata globala.
Problema este ca asteptarile sunt si mai rele pentru anul acesta. Guvernul lui Alberto Fernandez negociaza contra cronometru un acord cu Fondul Monetar International (FMI) care permite Argentina sa amane scadentele unei datorii de 44.000 de milioane de dolari.
In cadrul discutiilor, principala pretentie a institutiei de credit fata de guvernul argentinian este de a inceta acumularea de dezechilibre prin franari artificiale asupra valorii cursului de schimb si a tarifelor. Cu mai multe devalorizari si ajustari ale ratelor la orizont, asteptarile inflationiste pentru acest an cresc si mai mult.
„Chiar si in cazul in care guvernul ajunge la un acord usor cu FMI, va exista o crestere mai mare a dolarului in 2022, o crestere a tarifelor si o crestere a dobanzilor”, spune Gabriel Zelpo, economist la firma de consultanta. Z Lab, din Buenos Aires. „Va fi un an mai complicat decat ultimul, iar inflatia va fi cu cel putin 10 puncte mai mare”.
Inregistrari istorice in Chile si Brazilia
Desi intr-o dimensiune foarte diferita de cazurile din Argentina si Venezuela, restul tarilor din sudul continentului au suferit cresteri ale inflatiei la niveluri care pareau deja depasite. Chile este cel mai evident exemplu. Tara a incheiat anul 2021 cu o inflatie de 7,2%, cea mai mare din 2008.
„Chile are propriul factor care explica partial cresterea inflatiei: este tara din regiune care a acordat cel mai mult ajutor fiscal in timpul pandemiei”, spune Ramos Quinones.
„Suportul fiscal puternic adaugat celor trei retrageri din fondurile de pensii autorizate a fost mai mare decat pierderile de venituri suferite de populatie in timpul pandemiei”.
Stimulul fiscal injectat pentru a face fata crizei a fost echivalent cu peste 35.000 de milioane de dolari. La aceasta s-au adaugat peste 50.000 de milioane de dolari pentru cele trei retrageri anticipate a 10% din fondurile acumulate in conturile individuale de capitalizare ale Administratorilor Fondurilor de Pensii (AFP).
Aceasta crestere brusca a cererii a coincis si cu incertitudinea politica a procesului electoral care s-a incheiat cu alegerea stangistului Gabriel Boric. Aceasta combinatie a provocat o devalorizare de 11% a pesoului chilian in 2021, ceea ce a impins preturile produselor si marfurilor importate.
Confruntata cu o crestere a inflatiei care a depasit cu mult intervalul de toleranta cuprins intre 2% si 4%, Banca Centrala a dat pe 14 decembrie un semnal clar de retragere a stimulilor monetari prin cresterea ratei dobanzii de referinta de la 2,75% la 4%, cea mai mare a acesteia. nivel din 2014. In Brazilia, retetele de combatere a inflatiei in crestere sunt pe aceeasi linie, dar cu o intensitate mai mare. Dupa ce inflatia s-a inchis anul trecut la un nivel de 10,06% —cel mai mare din 2015—, dobanda de referinta a trecut de la 2% la inceputul anului trecut la actualul 9,25%, cu asteptarea sa ajunga la 12% in lunile urmatoare.
„Brazilia trebuie sa importe mult combustibil pentru a aproviziona piata interna, iar deprecierea realului – moneda a fost una dintre cele mai devalorizate din lume in 2020 si 2021 – a impins si acest pret in sus”, spune Alex Agostini, economist sef. la Austin Rating, in Sao Paulo.
„In plus, in Brazilia un sfert din inflatie este determinata de valoarea tarifelor publice, precum energia electrica, care a inregistrat o crestere puternica”. Cu 65% din toata energia electrica generata in tara provenind din hidrocentrale, lipsa ploii a fortat activarea centralelor termoelectrice, care au costuri de exploatare mai scumpe. Rezultatul a fost o crestere a energiei cu 21,2% in ultimul an, potrivit Institutului Brazilian de Geografie si Statistica (IBGE).
Odata cu cresterea brusca a ratelor dobanzilor, asteptarile pietei sunt ca in acest an inflatia sa scada la niveluri in jurul valorii de 5%. Cu toate acestea, inasprirea monetara puternica nu doar ca a prabusit proiectiile de redresare a activitatii economice pentru acest an, dar nici nu ajunge sa fie o garantie a reducerii inflatiei intr-un context de instabilitate politica.
„Proiectam o inflatie de 5,1%, cu mult peste tinta, avand in vedere cresterea riscului de tara si reajustarile ratelor care vor fi aplicate pe baza inflatiei trecute”, spune Agostini. „Este un scenariu destul de ingrijorator pentru inflatia din 2022, care se aprofundeaza si mai mult prin faptul ca este un an electoral”.
In timp ce cresterea inflatiei a fost o tendinta care sa raspandit in America Latina in ultimul an, cea mai puternica crestere a fost in America de Sud. Chiar si excluzand Argentina si Venezuela, inflatia in tarile sudice ale continentului a fost in medie de 7% in septembrie anul trecut, o crestere de 4,6 puncte procentuale fata de aceeasi luna a anului trecut, potrivit Comisiei Economice pentru America Latina si Caraibe (CEPAL).
Un astfel de salt al preturilor, mai ales al acelor produse care alcatuiesc cosul de baza, a continuat sa aduca insulta la vatamarea vechii rani sociale suferite de sudul continentului.
