Film Review: 500 Days of Summer (2009)

500 Days of Summer incepe cu un mare avertisment. Filmul nu este o poveste de dragoste, este o poveste “despre” dragoste. Genul de dragoste intoxicanta, care te decupleaza cu totul de lume si societate. Dragostea asta iti fura toate simturile, te seaca si te alieneaza complet de restul lumii, timp in care numai ea conteaza. Ajungi sa gravitezi in jurul unei singure persoane, pana in acel punct in care fiecare gest sau cuvant rostit ajungi sa il consideri fenomen astrologic.

Nu iti doresti o fata care sa te cucereasca pe tine, vrei tu sa alergi dupa ea, vrei tu sa o cuceresti, chiar daca asta inseamna sa apelezi la un volum mai ridicat la o melodie pe care i-o dedici in secret. Nu este deloc facil atunci cand fata visurilor tale, dragostea vietii tale, nu crede in dragoste. Dragostea nu este ca Mos Craciun, si in ciuda tuturor convingerilor ei, incerci sa ajungi cumva la ea, sa ii arati, sperand ca poate va intelege, poate ca inca nu stie. Chiar daca ea nu accepta etichetarea relatiei voastre, tu vrei sa fii iubitul ei, tu vrei sa fie iubita ta. Si vrei ca toata lumea sa stie asta.

Este una singura ca ea, si numai ea te poate iubi, numai ea este capabila sa te inteleaga. De aceea, o vrei doar pe ea, si nimeni alta. Daca celelalte fete nu sunt urate, ceva tot te deranjeaza la ele. Niciuna nu te poate face sa zambesti si nu te poate incalzi asa cum o face “ea”. Ea este motivul pentru care mergi pe strada si iti vine sa iei de mana niste straini sa te apuci sa canti si sa dansezi in public. Esti in extaz pentru ca esti indragostit de fata visurilor tale.

Chiar daca relatia “voastra” este sortita esecului inca de la inceputul inceputului, nu este nevoie sa ajungi in situatia in care sa iti doresti sa o uiti, pentru ca vei desconsidera deindata orice “sfat”, orice “avertisment”. Te gandesti la “voi”, si in acel vartej de amintiri si poze impreuna, se pot contura toate momentele din timpul unei relatii care este alcatuita din colaje de amintiri si emotii care nu respecta ordinea cronologica. Dragostea lui creste pe zi ce trece, hranindu-se zilnic cu acel sentiment de dragoste bulimica, care cere de fiecare data si mai mult.

Doar pentru ca intamplator o fata are cateva preferinte similare, asta nu inseamna ca ea este sufletul tau pereche. Dar tu consideri aceste preferinte mai degraba pasiuni pe care le aveti in comun, foarte rar intalnite la cineva drag. Te consideri norocos ca ai intalnit o fata ca ea si nu vrei sa accepti ca totusi ceva scartaie. Si cand nu merge, primesti alte sfaturi. Dar tu nu vrei sa o uiti, o vrei inapoi. Numai sarutul ei iti da simturile peste cap, si numai sarutul ei are un miros mai dulce decat orice alt parfum creat vreodata.

Poate ca nu soarta a fost de vina pentru despartirea voastra, poate ca viata s-a intamplat intre timp, lasand loc coincidentei sa-si faca de cap cu sentimentele unui om, care initial a crezut ca in afara de ea nu mai exista niciuna. Dar in cele din urma, coincidenta poate fi colacul de salvare dintr-un final fericit. Dar chiar si acel final fericit este tot un final.