Parlamentul britanic a adoptat in sfarsit o legislatie care sa trimita niste imigranti in Rwanda, eliberand pista pentru zboruri in aceasta vara, conform planului controversat al prim-ministrului Rishi Sunak, menit sa descurajeze traversarile riscante ale Canalului Manecii de catre oameni disperati sa ajunga in Marea Britanie. Un proiect de lege menit sa deblocheze un plan afectat de contestatii judecatoresti si batalii legislative a fost aprobat marti dimineata, oferind ceea ce Sunak spera sa fie o victorie politica atat de necesara si sa-si indeplineasca angajamentul de a „opri barcile”.
Activistii pentru drepturile omului si grupurile de migranti au promis ca vor continua lupta impotriva politicii, despre care ei spun ca este lipsita de etica si inumana.
Iata o privire asupra planului si a ceea ce a fost nevoie pentru a ajunge la aceasta etapa.
CE ESTE PLANUL RWANDA?
Planul pentru Rwanda este raspunsul guvernului britanic la numarul tot mai mare de migranti din intreaga lume – atingand un maxim de 46.000 in 2022 – care traverseaza Canalul Manecii din Franta in Marea Britanie cu barci mici.
Majoritatea oamenilor care ajung astfel solicita azil, iar in trecut multora li s-a acordat. Guvernul conservator spune ca acesti migranti nu ar trebui tratati ca niste refugiati autentici, deoarece nu au cerut azil intr-o alta tara sigura, cum ar fi Franta, la care au ajuns primii.
In incercarea de a descuraja oamenii sa faca calatorii riscante, Regatul Unit a incheiat un acord cu Rwanda in aprilie 2022 pentru a trimite migrantii care sosesc in Regatul Unit ca pasageri clandestini sau in barci in tara din Africa de Est, unde cererile lor de azil vor fi procesate si, daca aveau succes, ar ramane.
Grupurile pentru drepturile omului si alti critici ai planului spun ca este imposibil si lipsit de etica sa trimiti migranti intr-o tara aflata la 4.000 de mile (6.400 de mile) distanta in care nu vor sa traiasca. Nimeni nu a fost inca trimis in Rwanda, dar Sunak a a spus ca primele zboruri vor pleca in iulie.
Planul pentru Rwanda a fost imediat infruntat cu provocari legale. Primul zbor de indepartare a fost blocat in ultimul moment in iunie 2022, dupa o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului,
Cazul a ajuns in cele din urma la Curtea Suprema a Marii Britanii, care a invins guvernului in noiembrie, hotarand ca politica este ilegala, deoarece Rwanda nu este o tara terta sigura unde pot fi trimisi migranti. Cinci judecatori au declarat in unanimitate ca „expulzarea reclamantilor in Rwanda i-ar expune unui risc real de maltratare”, deoarece ar putea fi trimisi inapoi in tarile de origine din care au fugit.
Judecatorii au spus ca exista dovezi ca Rwanda are o cultura care a inteles gresit obligatiile care ii revin in temeiul Conventiei privind Refugiatii, a fost dispretuitor fata de solicitantii de azil din Orientul Mijlociu si Afganistan si avea putina experienta in procedurile de azil necesare pentru a gestiona cazurile migrantilor din imprejurimi. lume.
CUM A RASPUNS GUVERNUL Regatului Unit?
Marea Britanie si Rwanda au semnat in decembrie un tratat prin care se angajeaza sa intareasca protectia migrantilor, partial prin interzicerea Rwandei sa trimita inapoi in tarile lor de origine orice imigranti deportati din Marea Britanie. Guvernul lui Sunak a sustinut ca tratatul i-a permis sa adopte o lege prin care Rwanda este o destinatie sigura.
Proiectul de lege pentru siguranta Rwandei, care a fost adoptat marti, declara ca tara este sigura, ingreunand migrantilor sa conteste deportarea si permite guvernului britanic sa ignore ordonante de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului care incearca sa blocheze expulzarile.
Daca acest lucru nu reuseste sa opreasca provocarile legale, Sunak a spus ca ar lua in considerare ignorarea sau parasirea tratatelor internationale privind drepturile omului, inclusiv Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Aceasta miscare este sustinuta de unii membri ai Partidului Conservator de guvernamant al lui Sunak, dar ar atrage o opozitie interna puternica si critici internationale. Singurele tari europene care nu sunt parti la conventia drepturilor sunt Belarus si Rusia.
Guvernul ruandez insista ca este „angajat sa-si respecte obligatiile internationale” si a fost recunoscut de ONU si alte institutii internationale „pentru tratamentul nostru exemplar al refugiatilor”. Guvernul Rwandei spune ca tara este pregatita sa primeasca migranti din Marea Britanie si are planuri de a construi peste 1.000 de case, inclusiv facilitati de agrement, pentru deportati.
AU INCERCAT ALTE TARI POLITICI SIMILARE?
Marea Britanie nu este singura care incearca sa controleze migratia ilegala. O mare parte din Europa si SUA se lupta cu cel mai bun mod de a face fata migrantilor care cauta refugiu impotriva razboiului, violentei, opresiunii si a unei planete care se incalzeste care a adus seceta si inundatii devastatoare.
Cateva tari au incercat procesarea in strainatate a solicitantilor de azil, in special Australia, care a trimis pentru prima data migranti in natiunea insulara Nauru din Pacific in 2001 si a operat acolo un centru de procesare a azilului din 2012.
Din 2013 pana in 2018, Israelul a incheiat un acord cu Rwanda pentru a deporta migranti africani, pana cand Curtea Suprema a Israelului a declarat acest lucru ilegal.
Danemarca s-a indepartat de la un acord cu Rwanda si doreste sa gaseasca o solutie cu alte tari din Uniunea Europeana.
„O solutie britanica sau daneza va rezolva o problema pentru tara individuala”, a declarat marti ministrul danez al imigratiei, Kaare Dybvad Bek, pentru radiodifuzorul danez DR. „Dar credem ca o solutie europeana unificata va rezolva mai multe probleme, pentru ca veti opri, de asemenea, traficantii de persoane care acum fac miliarde din transportul de oameni prin Mediterana.”
Anul trecut, Italia a ajuns la un acord cu Albania pentru ca tara balcanica sa gazduiasca si sa proceseze temporar unii dintre miile de migranti care ajung pe tarmurile italiene. Exista o diferenta cruciala fata de planul Regatului Unit: nu este o calatorie dus-intors. Solicitantii de azil de succes ar putea incepe o noua viata in Italia, nu in Albania.
