O trecere in revista a locurilor noi aparute pe harta orasului, in primul sau an de apartenenta la marea comunitate europeana. Dar pe masura ce repetam sintagma – o tehnica ce nu are nimic de a face cu meditatia transcendentala, ci cu brainstormingul sedintei de redactie saptamanale – au inceput sa rasara intrebari. “De ce 10%?”, a intrebat cineva cu voce tare. “Ce vrea sa spuna acest procent? De ce nu 1%?” Chiar asa, m-am gandit. De fapt, mesajul pe care vroiam sa-l transmitem cu aceasta cifra (ce nu se vroia fundamentata stiintific) era cel al unor schimbari mici, aproape impercetibile, pe care, daca esti atent, poti totusi sa le sesizezi. Schimbari care, desi foarte greu cuantificabile, au lasat o prima amprenta europeana pe acest mare bazar balcanic, care este orasul nostru.
Nu stiu daca in anul ce tocmai a inceput, numarul pubelelor de reciclare selectiva introduse conform normelor europene se va mari in acelasi ritm cu cel al bordurilor si bancutele care vor continua sa se raspandeasca in tot orasul cu viteza unei epidemii de gripa. Si nici daca spatiile verzi vor fi sacrificate cu aceeasi imbecilitate pragmatic – profitabila care ii mana pe primarii nostri, pentru a face loc unor cladiri cu o arhitectura monstruoasa, care musca cu agresivitate din spatiul nostru, al tuturor. Dar pare ca anul ce a trecut a adus cu el, in materie de traiul nostru in comun, o mutatie aproape imperceptibila la nivelul opiniei publice, care a inceput parca sa se trezeasca dintr-un somn adanc ce a durat zeci de ani. Spun imperceptibila pentru ca efectele sunt vizibile mai degraba prin reactia epidermica a edililor nostri, ale caror antene ultra sensibile, (care le asigura, de altfel supravietuirea), le-au dat de stire ca este momentul sa schimbe ceva, fie si numai pe moment.
Nu stiu cat din batalia “Parcul Bordei” a fost una initiata din motive civice, dar stiu ca efectul a fost unul clar si direct: copacii orasului nostru vor fi mai greu de taiat de acum in colo. Nu stiu daca Primaria capitalei mai planuieste alte piste de biciclisti, dar daca va decide sa extinda proiectul, o va face cu mai mare atentie la utilitatea lor, si nu la planul de actiuni pe care trebuie sa-l bifeze anual. Cat priveste traficul infernal care sugruma orasul si pe ai sai cetateni, am senzatia ca lucrurile au inceput sa treaca dincolo de nivelul vorbelor goale, catre o cautare reala de solutii viabile, integrate. Toate acestea, si inca cateva schimbari subtile care au avut loc, pot sa fie vazute ca simple reactii de moment. Desi nu cred. Anul ce a trecut a marcat inceputul formarii unui spirit civic pe care l-am pierdut de mult, si sper din tot sufletul ca procesul sa nu fie ireversibil. De aici cifra de “10%” – un marcaj care incearca sa spuna ca nu poate fi readus la 0% dintr-o singura miscare.
