In timp ce Europa dezbatea despre o moneda unica in urma cu trei decenii, politicienii sai sperau sa inverseze o tendinta ingrijoratoare: economia Americii crestea mai rapid, gata sa paraseasca Europa in urma ei. In 1994, cele 27 de tari aflate in prezent in UE aveau un PIB combinat putin apropiat de cel al rivalului lor transatlantic, ajustat pentru paritatea de cumparare. Doua explozii de crestere spumoasa in America, urmate de o explozie spectaculoasa in 2008, au lasat economia europeana inapoi acolo unde a inceput – la aproximativ 97% din dimensiunea Americii. Mai surprinzator, criza prelungita a monedei euro, care a culminat la inceputul anilor 2010, care a impiedicat Europa exact in momentul in care America a descoperit cum sa distruga zacaminte vaste de petrol, nu a facut nimic pentru a schimba situatia: pana in 2016 raportul era inca de 97%.
Cu siguranta prima bomba a lui Donald Trump din America, framantarile din epoca covid, aparitia firmelor de tehnologie de un trilion de dolari in America si revenirea razboiului pe continentul european (cu o criza energetica pentru inceput) ar trimite aproape paritatea catre analele istoriei economice? Nu asa. UE a incheiat anul 2022 cu o productie anuala de putin peste 96% din cea a Americii. Este la acelasi nivel in epoca ChatGPT ca si pe vremea casetelor.
Comparatia este atat mai proasta, cat si mai buna decat pare pentru Europa. Cresterea sa economica generala a fost influentata de tarile ex-comuniste sarace, cum ar fi Polonia si Romania, in timp ce au ajuns din urma cu lumea bogata, in timp ce cele din vestul Europei, inclusiv Franta si in special Italia, au slabit. UE gazduieste mult mai multi oameni decat America, astfel incat cetatenii sai sunt in medie cu aproximativ 30% mai proaste decat newyorkezii sau texanii. Dar, deoarece populatia Americii a crescut cu un sfert din 1994, in timp ce cea a Europei in varsta a crescut mult mai putin, cele doua economii sunt de fapt ceva mai apropiate din punct de vedere al venitului pe persoana decat erau pe vremea lui Bill Clinton si Jacques Delors. Luarea in considerare a orelor de lucru, care sunt atat mai scurte, cat si in scadere constanta in UE, ii lasa lucratorilor europeni cu si mai putine de ce sa se inroseasca. Pe scurt, francezii si vecinii lor chinuiesc cu o treime mai putin decat americanii, castiga cu o treime mai putin si sunt mult mai bronzati pana la sfarsitul lunii august.
In absenta crearii de giganti ai tehnologiei, o industrie in plina expansiune in Europa este aceea de a te ingrijora ca continentul ramane in urma. Cei dezamagitori cred ca de data aceasta gasca economica a batranului continent este cu adevarat gatita. Un vinovat este dolarul puternic, care lasa Europa sa para asediata atunci cand productia sa economica este comparata cu cea a Americii care utilizeaza cursurile de schimb ale pietei. Acest lucru este in mare parte irelevant: PIB-ul pe cap de locuitor in euro pare mai mic in dolari atunci cand dolarul verde este puternic, dar bagheta cumparata cu acel euro valoreaza, de asemenea, mai putini dolari, europenii nu-i lasa in stare mai proasta. Chiar si pe o baza similara, totusi, poate fi justificata o oarecare intuneric euro. Economia Americii a fost intr-o lacrima in ultimul timp, in timp ce fiecare lansare de date a UE este un exercitiu de a afla care biti sunt in recesiune.
Europa se afla in mijlocul unei „crize de competitivitate”, dupa spusele lui Isabel Schnabel, un mare al Bancii Centrale Europene (BCE). Ca pentru a sublinia gravitatea situatiei, UE a numit nu unul, ci doi fosti prim-ministri italieni pentru a opina asupra viitorului economiei sale. Enrico Letta va publica in curand un raport privind piata unica. Mario Draghi, de asemenea, fost sef al BCE, va urma cu un opus despre „viitorul competitivitatii europene” care va avea loc in iunie. Multe dintre recomandarile lor vor fi copiate si lipite dintr-un raport scris de Mario Monti, inca un alt fost prim-ministru italian (modul in care marea tara cu cea mai lenta crestere din Europa a incoltit piata de consiliere economica este de ghicit oricine), pe care UE l-a publicat in 2010. Atunci, ca si acum, Europa stie adesea ce trebuie sa faca – sa aprofundeze piata unica, sa usureze finantarea transfrontaliera si asa mai departe – dar nu cum sa o faca.
Dar obtinerea corecta a diagnosticului este primul pas. Caci lucrurile sunt cu adevarat atat de sumbre? Europa a revenit la un excedent comercial si un deficit fiscal care arata mult mai bine decat cel al Americii in prezent, subliniaza Sander Tordoir de la Centrul pentru Reforme Europene, un think-tank. Cresterea pe care o poate obtine este raspandita mai egal, ceea ce duce la o mai mare mobilitate sociala. Emisiile de carbon scad mai repede decat in America. Somajul este destul de scazut in toata Europa in zilele noastre; o societate imbatranita inseamna ca preocuparile se vor transforma in curand spre o lipsa de muncitori, nu de locuri de munca.
„Competitivitate” este un termen nebulos folosit de lobbysti pentru a-si promova politicile favorizate. Adesea, tratamentul sugerat este mai rau decat presupusa boala. Europa si-ar putea creste rata de crestere imprumutand bani si acordand subventii firmelor, asa cum face America, dar in cea mai mare parte a evitat-o, in mod rational. Industria europeana ar putea deveni mai competitiva prin reducerea salariilor sau concedierea multor muncitori: nu acesta este rezultatul la care vor spera factorii de decizie politica. Sefii corporatiilor cred ca Europa ar putea stimula aceasta competitivitate evaziva prin relaxarea regulilor verzi, o alta fundatura. Importarea multor migranti ar creste PIB-ul, dar are implicatii politice.
Clasa economica
Sunt multe pentru care Europa sa se ingrijoreze, desigur. Continentul are putini giganti corporativi si multe firme vechi cu putin de ce sa se teama de noii intrati si atat de putine stimulente de a inova. O piata unica consolidata, care ar oferi capital mai ieftin si multi clienti, ar fi de ajutor. Europa pare sa investeasca mai putin in construirea de modele AI care sporesc productivitatea, dar si in implementarea acestora, spune Guntram Wolff de la Bruegel, un alt think-tank. Continentul este cea mai mare economie deschisa din lume intr-o perioada de tensiuni geopolitice. Daca gazul rusesc ieftin ramane offline ani de zile, unele industrii europene consumatoare de energie s-ar putea sa nu-si revina niciodata.
Economistii vorbesc ca societatile trebuie sa aleaga intre fabricarea de arme sau unt – o intrebare care a reaparut pe masura ce nevoia de cheltuieli pentru aparare a devenit evidenta. Europenii i-au parasit de mult timp pe ambele pentru a petrece timp la plaja. Unii au sustinut ca acest lucru a fost o prostie, ca bunatatile sociale, cum ar fi ingrijirea medicala puternic subventionata sau pensionarea anticipata, nu ar fi posibile pentru mult timp fara o crestere economica mai mare. Poate ca acum au dreptate. Dar nu ar fi prima data cand rezistenta Europei ar fi fost subestimata.
