Yoav Peled spune ca a inceput sa se intrebe daca lumea a innebunit. Asezat in fata Kirya, echivalentul israelian al Pentagonului din Tel Aviv, Peled taia bucati de panglica galbena de pe o roata mare, joia trecuta, le dadea strainilor care treceau pe acolo. Trupele simbolizeaza solidaritatea cu cei aproximativ 240 de ostatici tinuti de Hamas in Gaza. Pe aceasta solidaritate – si in special daca se extinde inca dincolo de granitele Israelului – Peled punea sub semnul intrebarii.
„Obisnuiam sa ma consider parte din liberalii extremi, indiferent cum se numesc ei. Dar cand vad demonstratii cu strigate in sprijinul Hamas si chestii de genul acesta, ma indoiesc ca lumea intelege complexitatea… si cand ei nu pot intelege complexitatea, ei vad asta ca pe un lucru unilateral si simtul lor al dreptatii este foarte simplu. . Dar nu este simplu”, a spus el pentru CNN. „Cred ca guvernele inteleg asta, dar oamenii… nu stiu.”
Pe masura ce liderii mondiali continua sa exercite presiuni asupra Israelului cu privire la numarul tot mai mare de morti civili din bombardamentul sau asupra Gaza si multimi uriase se aduna pentru proteste pro-palestiniene in orase precum Londra, Washington DC, Berlin, Paris, Amman si Cairo – aproape toate in sprijinul civili din Gaza, mai degraba decat Hamas – multi israelieni sunt frustrati de ceea ce ei considera ca este un tratament inegal.
Este un sentiment care trece peste diviziunile profunde din societatea israeliana: lumea nu ne intelege.
„Lumea ne iubeste ca niste victime. Imi pare rau sa spun asta, dar da, ei iubesc Israelul, ii simpatizeaza pe evrei cand suntem victime, cand ne ucid. Dar cand facem lucruri pentru a ne proteja? Nu”, a spus Sigal Itzahak pentru CNN.
Invatatoare la o scoala religioasa pentru fete, Itzahak si-a adus pe cativa dintre elevii ei in micuta piata din afara Kirya, unde Peled impartea panglicile. Locul a devenit un loc de adunare pentru familiile victimelor, sustinatorii lor si simpatizantii dupa atacurile teroriste din 7 octombrie.
Pe peretele complexului guvernamental sunt afisate afise cu persoane disparute si fotografii ale victimelor, un sir aparent fara sfarsit de fete zambitoare de barbati, femei, copii, bebelusi, soldati si, uneori, familii intregi.
Fortele de Aparare Israel (IDF) au declarat ca peste 1.400 de persoane au fost ucise in atacuri. Aproximativ 240 de persoane au fost rapite si se crede ca sunt detinute de Hamas si de altii in Gaza. Patru femei – doua americane si doi israelieni – au fost eliberate, in timp ce un soldat a fost salvat de IDF.
„Cred ca orice tara din lume care s-ar gasi in situatia noastra ar face probabil mult, mult mai mult si nimeni nu ar spune nimic. Sunt doar evreii. Pentru ca evreii nu au dreptul sa traiasca intr-o tara in pace. Asta ne dorim. Si imi pare rau, dar nimeni nu intelege”, a spus Itzahak.
Manie impotriva lui Netanyahu
Exista multa dragoste in afara complexului Kirya. Unii oameni vin aici sa se roage, sa se imbratiseze si sa petreaca timp impreuna. Grupul de studenti adus de Itzahak a venit cu zeci de paini proaspat coapte, un gest puternic si profund semnificativ in iudaism.
Dar exista si multa furie si frustrare. Cea mai mare parte este indreptata direct catre prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu.
Benny Zweig, un profesor pensionar de sociologie si stiinte politice, a declarat pentru CNN ca vine in piata pentru a protesta impotriva lui Netanyahu inca din prima zi a razboiului.
„Doua schimburi pe zi. De la 10.00 la 13.00 si de la 17.00 la 20.00”, a spus el, tinand in mana o pancarta infatisand pe Netanyahu si alti membri ai guvernului sau in inchisoare.
La fel ca multi din Israel, Zweig pune o parte din vina pentru atacul brutal al Hamas din 7 octombrie asupra lui Netanyahu. „Ar fi trebuit sa distrugem Hamas cu mult timp in urma, dar, in schimb, Netanyahu a inceput sa permita intrarea banilor qatari”, a spus el referindu-se la decizia lui Netanyahu de a permite Qatarului sa transfere milioane de dolari in Gaza, condusa de Hamas, in 2018.
„Nu vei schimba agenda unei organizatii teroriste cu bani. Acum, pretul de a le da jos va fi mult mai mare”, a spus Zweig.
A trecut o luna de la atac si Ruby Chen inca nu a avut vesti despre fiul sau, Itay. Al doilea dintre cei trei fii, un fost scout si un baschetbalist aprig, Itay a fost rapit pe 7 octombrie.
La fel ca multe dintre familiile cu cei dragi tinute in Gaza, Chen face eforturi ca guvernul israelian sa faca tot ce poate pentru a aduce ostaticii acasa. „Nu ar trebui sa fie al doilea co-obiectiv al razboiului. Trebuie sa fie primul, al doilea si al treilea obiectiv de a aduce ostaticii inapoi”, a spus el pentru CNN.
Sambata seara, Chen si sute de alti membri ai familiei ostaticilor s-au adunat in afara Kirya pentru a cere „actiuni mai mari din partea guvernului”.
Au ridicat corturile in piata, jurand ca vor ramane pana cand copiii, fratii, parintii, bunicii si alti cei dragi lor vor fi eliberati.
Organizatorii evenimentului au spus ca nu a fost „un protest antiguvernamental”, dar frustrarea lor a fost clara.
In primele zile dupa atacul terorist al Hamas, multe dintre familiile ostaticilor au fost reticente in a critica guvernul lui Netanyahu. Asta sa schimbat acum.
O declaratie puternica emisa de Forumul pentru ostatici si familii disparute saptamana trecuta a vorbit despre „furia enorma” ca guvernul nu le vorbea despre operatiunea din Gaza.
O intalnire tensionata intre Netanyahu si unele dintre familii a dus la noi schimburi aprinse, inclusiv o cerere ca guvernul sa ia in considerare un acord „toti pentru fiecare”, prezentat de Hamas intr-o declaratie emisa de grupul terorist saptamana trecuta.
O astfel de intelegere ar presupune schimbul de ostatici cu palestinienii detinuti in prezent in inchisorile israeliene – aproximativ 6.630 de persoane, conform estimarilor Societatii Prizonierilor Palestinieni.
Ar fi foarte controversat, deoarece multi dintre prizonieri au fost fie condamnati, fie tinuti sub acuzatii sau suspiciuni legate de acte de terorism.
IDF a respins oferta Hamas ca un instrument de „teroare psihologica menita sa manipuleze civilii israelieni”.
In octombrie 2011, Israelul a fost de acord sa schimbe Gilad Shalit, un soldat al IDF rapit de Hamas in 2006, cu peste 1.000 de prizonieri palestinieni, inclusiv teroristi condamnati care au continuat sa comita noi atacuri. Yahya Sinwar, care conduce Hamas in Gaza si a fost identificat de catre IDF drept unul dintre mintile din spatele atacurilor din 7 octombrie, a fost unul dintre cei eliberati in acord.
Chen a spus ca inca mai crede ca guvernul ar trebui sa faca tot posibilul pentru a asigura eliberarea ostaticilor. „Nu sunt in masura sa inteleg dinamica. La sfarsitul zilei, ne uitam la rezultatele finale… Inca nu stiu daca copilul meu este mort sau in viata. Aceasta este concluzia”, a adaugat el.
Familiile au spus ca nu ar trebui convenita incetarea focului pana cand toti ostaticii nu vor fi eliberati.
Si tara este in spatele lor. Furia fata de raspunsul guvernului la criza creste chiar si in randul unora dintre persoanele care l-au sustinut anterior pe Netanyahu si guvernul sau.
„Am votat pe altcineva, dar cred ca a facut lucruri minunate pentru Israel, a fost soldat, a fost un soldat curajos, dar a fost prim-ministru de 15 ani, deci el este de vina. Si trebuie sa plece. Cred ca toata lumea stie asta si el stie asta la fel de bine”, a spus Itzahak.
Sprijinul pentru Netanyahu si guvernul sau s-a prabusit, ultimul sondaj realizat de Universitatea din Tel Aviv pentru presa israeliana aratand ca marea majoritate a israelienilor doresc ca Netanyahu sa renunte.
Dar, in timp ce ratingurile de aprobare ale guvernului sunt scazute, decizia de a lansa un razboi impotriva Hamas are sprijinul ferm din partea majoritatii evreilor israelieni – in ciuda criticilor internationale puternice.
Si in timp ce majoritatea cetatenilor arabi si palestinieni ai Israelului si o mica minoritate de evrei nu aproba razboiul, o represiune ampla a libertatii de exprimare inseamna ca orice forma de disidenta impotriva razboiului este riscanta.
Zeci de rezidenti palestinieni si cetateni ai Israelului au fost arestati in Israel pentru ca si-au exprimat solidaritatea cu Gaza si populatia sa civila. Politia israeliana a declarat ca, din 25 octombrie, a arestat 110 persoane de la inceputul razboiului pentru presupusa incitare la violenta si terorism, mai ales pe retelele de socializare. Dintre aceste arestari, 17 s-au soldat cu rechizitori.
Manifestarile publice de solidaritate cu Gaza sau criticile fata de raspunsul militar al Israelului sunt putine. Manifestarile impotriva razboiului au fost interzise si peste 100 de persoane au fost arestate pentru ca au postat mesaje de solidaritate cu Gaza pe retelele de socializare.
„Linie foarte fina” in criticarea Israelului
„Am 22 de ani si am fost la patru inmormantari in ultimele patru saptamani si la alte doua inmormantari in ultimul an, cand doi dintre prietenii mei au fost ucisi in atacuri teroriste”, a declarat Yonatan Rapaport pentru CNN in Piata Zion din centrul orasului Ierusalim. joia.
Un muzician care si-a incheiat recent serviciul militar obligatoriu in Marina israeliana – inclusiv patruland in jurul Fasiei Gaza – Rapaport a spus ca si el a devenit frustrat de reactia lumii la evenimentele din Gaza.
„Cand oamenii intreaba: „De ce iei Gaza?” ceea ce nu inteleg este – nu avem dreptul sa ne protejam civilii si soldatii? Ce este un raspuns proportional? Incercam sa nu ucidem civili”, a spus el.
„Acest conflict (intre Israel si palestinieni) nu este alb-negru, dar acest razboi (cu Hamas) este”, a adaugat el. „Exista critici foarte valide la adresa guvernului israelian si a Israelului, dar exista o linie foarte fina care a fost depasita in multe dintre aceste conversatii intre criticarea Israelului si urarea evreilor. Puteti critica Israelul care ocupa Cisiordania sau Gaza, dar nu puteti spune o, asa ca din cauza asta este in regula sa ucizi 1.400 de civili.”
Rapaport a spus ca a criticat guvernul lui Netanyahu inainte de razboi, opunandu-se planurilor sale de reformare a sistemului judiciar – o linie de falie majora care a divizat tara.
„Dupa razboi, cred ca intregul guvern ar trebui sa plece. Dar acum… suntem in razboi. Nu am incredere in Netanyahu ca persoana, dar trebuie sa am incredere in el ca lider”, a spus el.
Mai tarziu in acea noapte, Rapaport sa alaturat unui cerc mare de muzicieni si in mare parte tineri care stateau in Piata Zion. Cantau la chitara si cantau hituri clasice israeliene.
Cantecele au variat de la triste la pline de speranta. Printre ei, „Lu Yehi”, o melodie inspirata de piesa Beatles „Let It Be”. Balada a fost scrisa de Naomi Shemer in 1973, in primele zile ale Razboiului Yom Kippur, si de atunci a devenit sinonima cu acel razboi si speranta pentru victoria Israelului.
Seara, cuvintele cantecului au rasunat in Piata Sionului, la aproape exact 50 de ani de la debut si cu Israelul din nou in razboi.
