Cheltuielile CICR au atins un nivel record

Cheltuielile Comitetului International al Crucii Rosii (CICR) au atins, in 2008, un nou nivel record, de 724 de milioane de euro, dupa cum arata raportul anual al organizatiei, publicat miercuri.

“Efectul cumulat al razboiului, al catastrofelor naturale si al cresterii bruste a preturilor la produsele alimentare fragilizeaza milioane de persoane afectate de un conflict armat”, atrage atentia CICR.

“Afganistanul, Somalia si Pakistanul sunt trei exemple in care catastrofele naturale si preturile ridicate la alimente au agravat conditiile de viata ale celor saraci, care deja se lupta pentru a face fata efectelor razboiului”, a explicat Jakob Kellenberger, presedintele CICR, citat de AFP.

Anul trecut, organizatia, ce isi are sediul la Geneva, a distribuit peste 121.000 de tone de alimente, adica peste dublul cantitatii distribuite in 2007, iar numarul celor care au beneficiat de ajutorul alimentar a trecut, de la 2,52 milioane, la 2,79 milioane.

Principala operatiune a CICR de anul trecut a fost Sudanul (71,8 de milioane de euro), urmat de Somalia (67 de milioane de euro), Irak (62,5 de milioane), Afganistan (46 de milioane) si Israel si teritoriul palestinian (40,8 de milioane).

Alte tari in care CICR a facut cheltuieli considerabile sunt Republica Democrata Congo (33 de milioane de euro), Columbia (24,3 de milioane), Sri Lanka (20 de milioane), Ciad (17,5 milioane) si Pakistan (16,4 milioane).

Raportul mai arata ca 47% din cheltuielile organizatiei au fost dedicate Africii, in timp ce alte 20% au mers in Orientul Mijlociu.

Accentuarea misiunilor Crucii Rosii a continuat si la inceputul lui 2009, ceea ce inseamna o deteriorare a situatiei umanitare in tari precum Sri Lanka, Republica Democrata Congo sau Pakistan. Totusi, ea reflecta si o imbunatatire a accesului CICR la persoanele afectate de razboaie, care se afla in locuri unde se ajunge cu mare dificultate.

Presedintele CICR regreta faptul “ca un numar incalculabil de civili au continuat sa sufere, fie pentru ca erau luati in deplina cunostinta de cauza drept tinte, fie pentru ca partile conflictului nu au reusit sa faca o distinctie suficienta intre obiectivele civile si obiectivele militare”.

“Aceste suferinte ar fi putut fi, in mare parte, evitate daca partile conflictului ar fi respectat mai mult dreptul international umanitar”, a punctat Kellenberger.