Cu un val de lovituri de stat in fostele colonii franceze din Africa, Franta descopera ca nu-si mai poate lua rolul militar pe continent de la sine inteles. Au existat proteste tot mai mari impotriva prezentei Frantei in Africa, unde anterior si-a flexibilizat puterea militara. Trupele franceze au fost expulzate recent din Niger si Mali, iar altii iau in considerare anularea acordurilor din perioada independentei care au dus la cel putin 30 de interventii militare directe ale Frantei intre 1964 si 1995.
De ce sunt trupele franceze in Africa?
De la independenta, Franta a dorit sa „perpetueze si sa salveze stabilitatea si durabilitatea anumitor regimuri”, spune dr. Bakary Sambe, directorul Institutului din Timbuktu.
Fosta putere coloniala a considerat Africa de Vest si Sahelul ca un „spatiu de desfasurare si influenta naturala”, spune el.
Profesorul Bruno Charbonneau, de la Colegiul Militar Regal din Saint-Jean din Canada si expert in interventii in pace si conflict in Africa de Vest, este de acord
„Prezenta militara franceza in Africa a permis intotdeauna Frantei sa se afle in centrul mecanismelor de solutionare si gestionare a conflictelor din Africa francofona, in special la Consiliul de Securitate al ONU”, spune el.
Acordarea sprijinului militar regimurilor prietene africane in acest mod a insemnat Franta sa isi proiecteze si sa isi protejeze propriile interese si sa organizeze interventii armate rapide, adauga el.
Ministerul francez al apararii spune ca misiunea sa principala prin operatiunile din Gabon este de a antrena soldati in regiune si de a le spori capacitatile de a combate teroarea, de a proteja granitele terestre si teritoriul maritim. Aceasta implica mentinerea pacii, informatii si logistica.
Se spune ca aceste roluri sunt in conformitate cu programul de consolidare a capacitatilor africane de mentinere a pacii (Recamp), o initiativa de formare creata la sfarsitul anilor 1990, care implica Franta, Marea Britanie si SUA.
In Senegal, lucreaza pentru a supraveghea formarea in toti cei 15 membri ai blocului regional din Africa de Vest, Ecowas, plus Mauritania vecina.
Ce natiuni mai au baze franceze?
Desi numarul lor a fost redus in ultimii ani, cateva mii de trupe franceze sunt inca dislocate in urmatoarele tari:
- Ciad : Aproape 1.000 de soldati, cunoscute sub numele de fortele franceze din Ciad (EFT), au sarcina de a garanta protectia intereselor si cetatenilor francezi. Pe langa furnizarea de sprijin logistic si de informatii armatei Ciadului, acestia facusera si parte din initiative regionale si de combatere a terorismului. Au baze in capitala, N’Djamena, Abeche in est si un detasament in Faya in nord.
- Djibouti : casa celui mai mare contingent. In prezent, 1.500 de soldati sunt acolo in baza unor acorduri din 1977, cand tara si-a castigat independenta, si 2014.
- Gabon : Fortele franceze au fost stationate acolo de la independenta sa in 1960, redenumite oficial Elementele franceze din Gabon (EFG) in 2014 si formate din 350 de militari. Potrivit ministerului francez al apararii, EFG include o unitate terestra situata in tabara Charles De Gaulle din capitala, Libreville, si o unitate aeriana la baza aeriana Guy Pidoux din apropiere.
- Coasta de Fildes : casa controlului operational francez. O baza de operare in avans (Fob) a fost infiintata acolo in 2015 in cadrul unui parteneriat de aparare intre natiunile apropiate istoric. In ultimii 13 ani, cel putin 950 de soldati au fost dislocati in cadrul Operatiunii Licorne, o forta franceza de mentinere a pacii infiintata in urma razboiului civil din 2002.
- Senegal : Un contingent de aproape 400 de soldati, cunoscut din 2011 ca Elementele franceze din Senegal (EFS), ofera pregatire militara regionala. Cu sediul in doua tabere din capitala, Dakar, EFS poate folosi si aeroportul militar al orasului. Forta are si o statie de transmisie radio de inalta frecventa in apropiere de Dakar, la Rufisque.
Luna trecuta, cei 1.300-1.500 de soldati dislocati in Niger , impreuna cu avioanele de lupta si dronele implicate in operatiuni contra-teroriste, si-au inceput retragerea din trei baze la cererea liderilor loviturii de stat din iulie.
De ce se tine Franta de „curtea din spate”?
Africa da Frantei influenta pe scena mondiala pe care altfel nu ar avea-o ca „putere de marime medie”, sustine profesorul Tony Chafer, de la Universitatea din Portsmouth din Marea Britanie.
„Intr-un mediu global din ce in ce mai multipolar si competitiv, Franta are un interes geopolitic primordial in a-si mentine prezenta militara in regiune”, spune el.
Aflarea militara in Africa „joaca un rol cheie in justificarea locului permanent al Frantei in Consiliul de Securitate al ONU – Franta este un „actor esential” atunci cand problemele de securitate din Africa de Vest si Centrala sunt discutate la ONU sau la comunitatea internationala”, adauga el.
Franta si-a pazit cu grija legaturile sale economice si diplomatice cu Africa. Acestea persista in special cu monedele francului CFA, care sunt legate de trezoreria franceza, si prin cultivarea legaturilor stranse cu elitele conducatoare.
Profesorul Chafer spune ca, daca Franta inca considera continentul african ca fiind „curtea din spate”, este un produs al istoriei sale coloniale si al modului in care si-a negociat iesirea: „„Prefacandu-se ca pleaca pentru a putea sapa mai adanc”, asa cum au spus unii”.
De ce vor protestatarii trupele franceze afara?
“Armate franceze. Pleaca”, a cantat starul reggae ivorian Alpha Blondy la sfarsitul anilor 1990. Acel imn a marcat inceputul unei noi ere a suveranitatii.
Cu toate acestea, odata cu ascensiunea militantitatii islamiste in Africa de Vest, Franta a acceptat cererea de a trimite mai multe trupe.
Prima a fost Operatiunea Serval, o operatiune in Mali lansata dupa ce jihadistii au depasit nordul tarii in 2012. Aceasta a fost inlocuita de Operatiunea Barkhane, o misiune de contrainsurgenta mai regionala care s-a incheiat in noiembrie 2022.
Dr. Sambe sustine ca ambii au esuat, deoarece grupurile teroriste din regiune s-au inmultit in acest timp.
„Tarile au inceput sa se indoiasca de importanta prezentei strategice a Frantei – s-au dezvoltat idei si teorii ale conspiratiei, sugerand ca acestea atrag sau agravau cumva amenintarea terorista”, spune el.
Acest lucru impreuna cu apelurile la „suveranitate” venite de la o generatie mai tanara inseamna ca multi oameni vor sa vada spatele trupelor franceze.
Recentele lovituri de stat din Mali, Burkina Faso si Niger – unde liderii juntei au decis sa-i dea afara pe soldatii francezi si au castigat laudele publice in acest proces – sunt o dovada a acestui lucru.
Care sunt repercusiunile?
Soldatii francezi s-au retras din Mali anul trecut la ordinul Bamako, iar fortelor de mentinere a pacii ONU li s-a spus recent sa faca acelasi lucru.
Pe masura ce pleaca, la fel se intampla si un factor de descurajare important, chiar daca situatia de securitate s-a inrautatit in ultimul deceniu, sustine prof Chafer.
De la retrageri, incalcarile drepturilor omului s-au agravat, iar malienii sunt acum si mai putin in siguranta, spune el.
Intre timp, armata din Mali a apelat la grupul de mercenari rusi, Wagner, ca un nou aliat. Ambele parti au fost acuzate de crime impotriva umanitatii. Profesorul Chafer considera ca rolul principal al lui Wagner in tara „nu este de a imbunatati securitatea populatiei, ci de a sprijini regimul militar malian”.
De asemenea, pare sa fi spulberat un acord de pace cu o alianta rebela etnica tuareg, care a inceput, de asemenea, sa puna mana pe teritoriul din nord, pe masura ce fortele straine se retrag.
Exista alte alternative de securitate?
Subcontractantii, militiile de autoaparare si grupurile paramilitare, precum Wagner, nu sunt raspunsul, spune dr. Sambe, indicand si Mali ca exemplu.
El vrea sa vada o punere in comun a fortelor din Ecowas, Uniunea Africana si celelalte forte de rezerva ale continentului.
„Este timpul sa trecem la o africanizare a acestor forte”, argumenteaza el.
