Orice angajator s-a intalnit cu asemenea cazuri. La mine a venit odata un june absolvent de Relații Publice de la o universitate privata (dar putea sa fie și de la Harvard, ca situația era aceeași). Care mi-a cerut 500 de euro pe luna și a zis ca daca nu-i dau, el emigreaza. I-am spus ca, la 500 de euro, trebuie sa incheie contracte de cel puțin 5000 de euro pe luna. Junele era sigur pe el: nici o problema! OK, admirabil, i-am zis. Pai atunci, la sfarșitul lunii o sa ai 10% din cat aduci. Junele se oprește brusc: deci n-o sa am salariu fix 500 de euro? Sigur ca nu, i-am explicat. Cum adica: tu promiți ca aduci 1 milion de euro si eu ar trebui sa-ti dau 100.000, pe vorbe? Junele cade pe ganduri: si daca n-o sa inchei nici un contract, atunci n-o sa iau nici un ban? Dar eu mi-am petrecut timpul in firma dvs.! I-am raspuns ca eu nu platesc pentru “petreceri” de timp, ci pentru rezultate concrete. Și cum “marfa” oferita de el evident nu ma interesa, i-am urat succes in strainatate.
Romanii s-au obișnuit sa ia bani pe vorbe.
Dupa 2004, statul a angajat 600.000 de funcționari publici. Și a și dublat (uneori chiar a triplat) salariile. Ați vazut vreo imbunatațire a serviciilor statului? Dimpotriva! Cu cat se bagau mai mulți bani, invațamantul, sanatatea, administrația publica mergeau mai prost. La un moment dat, la o negociere, li s-a cerut sindicatelor o “imbunatațire a actului de invațamant” in schimbul maririi salariilor. Toți au zis: sigur ca da! Si banii s-au dat. Dar “actul” saracu’, a ramas tot neimbunatațit.
In companiile de stat e la fel: cele mai importante 45 de companii au terminat anul trecut pe pierdere, dar au dat mariri de salarii si prime, deși oricum aveau salarii duble fata de privat! (vezi articolul Ziceți ca mariți salariile in 2011? De unde, din cer?)
Așa ca nu doar politicienii au trait de pe urma promisiunilor mincinoase, ci și romanii, ca popor. Acum vremea “prajiturelelor” s-a sfarșit. Bugetarii vor face cunoștința cu ciomagul.
Ce nu știu bugetarii concediați:
Ca in privat nu se mai fac angajari. Dimpotriva, concedierile continua. Iar companiile care totuși mai angajeaza, cauta de obicei agenți de vanzari. De ce? Simplu: pentru ca Romania trebuie sa vanda, ca sa iasa din criza. Ce sa vanda? Orice, și cat mai mult. Iar asta nu va dura doar un an sau doi. Ci e pentru totdeauna. De acum incolo, marea majoritate a joburilor din Romania vor fi in vanzari. Ca in orice țara capitalista.
Iar ca agent de vanzari, salariul de baza este zero (sau un salariu fix simbolic), pentru ca grosul veniturilor vine din comisionul de vanzari. De ce? Pana și un bugetar poate sa ințeleaga: cu salariul fix trebuie sa mori de foame, ca sa te zbați sa vinzi. Un agent de vanzari nu are siguranța locului de munca! Pentru un agent de vanzari conteaza doar rezultatele financiare de la sfarșitul lunii. Nu cate facultați ai, nu masteratele, nu laudele parinților. Așa ca imi pare rau pentru poporul roman (de fapt, nu-mi pare!) care a cumparat tone de diplome in ultimii 20 de ani. De acum se va vedea concret cați bani fac aceste diplome. Concret – adica in Produsul Intern Brut.
Legislația muncii trebuie sa se flexibilizeze!
A zis-o și FMI. Dar mai ales, au cerut-o oamenii de afaceri (care știu mai bine decat FMI și decat guvernul de ce are nevoie economia). Condițiile de angajare și concediere trebuie simplificate. Daca angajezi acum pe cineva cu contract de munca, ești cu un pas mai aproape de faliment! Daca tembelul trage tare in perioada de proba, iar dupa ce-și vede sacii in caruța, se pune pe frecat menta și scoate concedii medicale pe banda, legea e de partea lui!
Pentru ca legile romanești ii favorizeaza pe incompetenți și defavorizeaza companiile private. Pentru stat, un incompetent in plus sau in minus, nu mai conteaza. Oricum are cu milioanele! Dar pentru firmele private, mai ales pentru IMM-uri (și mai ales in vreme de criza), asemenea angajați inseamna faliment asigurat.
Așa ca lucrurile se vor schimba. Nu va convine? Ei, și daca nu va convine, ce? Fara firmele private, de unde o sa faceți rost de bani pentru salarii, luna asta? Dar luna viitoare?
