Pentru multi dintre cititori, evenimentele din ultimele saptamani, numarul tot mai mare de morti de civili in Gaza, tinerea imobila de ostatici de catre Hamas si aparenta incapacitate a liderilor mondiali de a actiona si implementa unele masuri pentru a proteja civilii — ridica o intrebare profunda si enervanta: Sunt aceste legi cu adevarat bune daca sunt atat de greu de aplicat?
Da. Dar, ca orice instrument, dreptul international are atat limitari, cat si puncte forte. Voi aprofunda in ele incercand sa raspund la unele dintre intrebarile generale pe care le-am auzit de la cititori si alti analisti.
Daca un atac in timpul razboiului ucide oameni nevinovati, cum poate fi legal?
Legile razboiului nu sunt concepute pentru a preveni in intregime atacurile sau chiar pentru a interzice toate decesele civililor. Mai degraba, ele stabilesc cerinte minime pentru o situatie in care standardele noastre morale obisnuite (de exemplu, „Nu ucideti alte fiinte umane”) au fost deja suspendate si caile noastre obisnuite de a rezolva neintelegerile au esuat deja. In termeni practici, oricat de trist este, asta inseamna ca actele de razboi pot fi infioratoare fara a fi neaparat ilegale.
„Dreptul international umanitar ni se pare aproape intotdeauna destul de permisiv daca ne gandim la violenta in termeni morali”, a spus Janina Dill, co-director al Institutului de Etica, Drept si Conflicte Armate din Oxford. „Nici un civil infometat, stramutat sau mort, singur, nu este dovada vreunei incalcari a legii.”
Luati in considerare, de exemplu, regula potrivit careia atacurile asupra tintelor militare nu trebuie sa provoace niciun prejudiciu „disproportionat” civililor. Acesta este unul dintre principiile de baza ale dreptului umanitar si este conceput pentru a proteja civilii. Dar presupune si o realitate trista: poate ca unele decese de civili sunt proportionale. Utilitatea atacului unei anumite baze de operatii inamice, de exemplu, ar putea fi considerata atat de mare incat ar fi legal sa ataci acea baza, chiar daca ar insemna uciderea civililor din apropiere.
Toate partile la un conflict au obligatia de a evalua cu atentie faptele si de a se asigura ca cerintele de proportionalitate sunt indeplinite inainte de a lansa orice atac. Dar, desigur, aceste decizii pot fi foarte dificile si pot fi supuse unor dezacorduri.
Daca sunt atat de limitate, pentru ce sunt legile razboiului?
Legile au importanta, desi (ca toate legile) nu sunt intotdeauna respectate. Crimele de razboi pot afecta reputatia internationala a unei tari si pot pune in pericol aliantele. Multe armate angajeaza avocati cu norma intreaga pentru a le consilia in probleme precum proportionalitatea si chiar multe miscari separatiste si grupuri rebele respecta dreptul international umanitar – sau cel putin sustin public ca o fac – ca o modalitate de a castiga credibilitate.
Desi regulile sunt minime, ele sunt universale si raman in vigoare, indiferent cat de murdar devine un razboi. Calcarile de o parte nu justifica incalcarile de cealalta parte, ceea ce este o modalitate utila de a ne distanta de dezbaterea acerba asupra partii conflictului care are cel mai mare drept moral sau nemultumire istorica.
Sa ne gandim, de exemplu, la problema scuturilor umane. Utilizarea prezentei civililor pentru a proteja un anumit obiectiv militar de atacuri este o crima de razboi. Israelul a sustinut ca Hamas opereaza din interiorul spitalelor si din alte cladiri civile ca o modalitate de a se proteja; Hamas neaga acest lucru.
Dar indiferent daca Hamas ii foloseste sau nu pe civili ca scut, responsabilitatea legala a Israelului de a-i proteja pe acesti civili ramane aceeasi: nu ii poate face nici un rau disproportionat si nici nu ii poate ataca direct.
Va fi cineva vreodata judecat?
Dreptul international nu are nicio legatura cu nicio forta internationala de politie sau cu vreun sistem judiciar cu actiune rapida. Nu exista un numar global 911 pentru crime de razboi.
Investigatiile privind crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii dureaza de obicei ani pentru a se finaliza si nu duc neaparat la acuzatii penale. Curtea Penala Internationala (CPI) de la Haga, care a fost infiintata in 2002, are resurse limitate. Se autointituleaza „o instanta de ultima instanta” menita sa completeze, nu sa inlocuiasca, instantele locale. Dar instantele locale refuza adesea sa-si judece propriii lideri si trupe.
Uneori, CPI a actionat mai rapid. In 2022, la recomandarea a peste 40 de state membre, Curtea a inceput sa investigheze invazia rusa a Ucrainei, chiar daca nici Ucraina, nici Rusia nu sunt membri ai CPI. Si in martie a acestui an, instanta a emis un mandat de arestare impotriva presedintelui rus Vladimir Putin pentru crime legate de invazia sa in Ucraina. Dar puterile instantei raman limitate: Putin nu poate fi retinut decat daca calatoreste intr-o tara care decide sa execute ordinul, ceea ce este putin probabil sa faca.
Unii sustin ca amenintarea unei viitoare urmariri penale poate avea o anumita putere de descurajare. ICC poate spune: „Asta este ceea ce spune legea, permiteti-mi sa clarific tuturor partilor ca va urmarim, ca documentam ceea ce faceti si ca vor exista urmariri penale in viitor”, a spus Rebecca Hamilton. un profesor de drept la Universitatea Americana, care a lucrat anterior in biroul procurorului ICC.
Dar acuzatiile de pedeapsa colectiva?
Pedeapsa colectiva apare atunci cand o persoana sau un grup este pedepsit pentru o fapta pe care altcineva a savarsit-o. Dupa cum spune Crucea Rosie, aceasta este o crima de razboi, precum si o incalcare a dreptului international umanitar. (Este demn de remarcat, totusi, ca pedeapsa colectiva nu este una dintre crimele de razboi asupra carora ICC are jurisdictie, desi ar putea fi urmarita la o instanta locala.)
Interzicerea pedepselor colective este „una dintre normele esentiale si fundamentale ale dreptului international umanitar”, a comentat Shane Darcy, profesor la Universitatea Nationala a Irlandei, campusul Galway, si un specialist de frunte pe aceasta tema.
Dar nu toate atacurile asupra civililor incalca aceasta norma.
„Trebuie sa facem distinctia intre conceptul legal de pedeapsa colectiva si conceptul comun, moral, de pedeapsa colectiva”, a spus Adil Haque, specialist in drept international la Universitatea Rutgers. Pentru a incalca legea impotriva pedepsei colective, faptele trebuie sa fie facute in scopul pedepsirii unei persoane sau a unui grup. Actele care sunt efectuate cu un alt scop, sau pur si simplu care ignora viata civililor, nu s-ar califica, desi, desigur, ar putea incalca alte legi.
In ultimele saptamani, Israelul a fost acuzat de pedepse colective in numeroase ocazii, inclusiv de catre un grup de experti independenti ai ONU. Ei au lansat o declaratie in care afirma ca „atacurile militare fara discriminare ale Israelului impotriva poporului din Gaza” echivaleaza cu „pedeapsa colectiva”. Iar secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a spus la sfarsitul lunii trecute ca atacurile Hamas impotriva Israelului „nu pot justifica pedeapsa colectiva a poporului palestinian” si ca „chiar razboiul are reguli”.
Exista unele dovezi care indica intentia Israelului de a pedepsi civilii in acest conflict, a spus Darcy. „Cred ca cel mai clar exemplu este declaratia site-ului conform careia nu vor fi permise combustibili, energie electrica sau livrari pana cand ostaticii vor fi predati”, a spus el, referindu-se la comentariile facute de ministrul israelian al apararii Yoav Gallant si de ministrul Energiei. Israel Katz.
Marti, autoritatea israeliana pentru teritoriile palestiniene a declarat ca monitorizeaza aprovizionarea cu alimente, apa si combustibil si ca „situatia este departe de a fi o criza”. Cu toate acestea, aceste afirmatii sunt in contrast puternic cu rapoartele Natiunilor Unite, ale grupurilor de ajutor umanitar si ale indivizilor din Gaza, potrivit carora civilii sufera de o penurie grava de bunuri esentiale.
„Este ilegal ca IDF sa interzica ajutorul umanitar din orice motiv, fie pentru a pedepsi oamenii din Gaza, fie pentru a ingreuna lucrurile pentru Hamas”, a declarat Haque, referindu-se la armata israeliana, Fortele de Aparare Israelului. „De asemenea, este ilegal ca Hamas sa tina ostatici civili din orice motiv, fie pentru a pedepsi ostaticii pentru actiunile guvernului sau, fie pentru a-i folosi pentru un schimb de prizonieri”.
